Penele sunt semnele c-apar problemele
De vreme ce relele vin așa devreme
Omul nu știe când să semene și sunt și secete
Tre’ să cerceteze, își dorește să semneze
Poți să falsezi și să vezi cum te consumă
Sau, să te ascunzi și să aduni numai ranchiună
Oricum, corbu’
Își dă ocolu’
Și abia după ce obține ce vrea
Își ia zborul!
Ghearele lui te scot din cartier
Și-ți ia fiarele, apucă fratele, zbieri, disperi
Când îl vezi planând pe cer
Deschizi ochii și defapt e același vis urât ce l-ai avut și ieri.
Yo yo, nu te juca cu focu’
Când vine corbu’, ține-ți ciocu’ x2.
Cine știe ce urmărește
Când pândește, folosește și dacă reușește
Ce se întâmplă dacă izbăvește, se ivește rar
Dar când o face, orice floare o ofilește
Cine l-a trimis și ce morții lui vrea
Când își ia zborul po’ să zic și eu : Ce pana mea?!
Nu știu ce-ar putea fi asta dar
Visul ăsta se transformă încet încet într-un coșmar
Fânta vieții mele seacă de regulă
După ce seacă se umple numai de negură
Mănânc vise, asta mi-e cura
Și-mi dau seama corbului ura, îi crește anvergura
Necurat e necrutat îi dă omorul
Îi crește anvergura, uită-te cum îmi iau zborul
Ascultă vorbele astea, că sunt vorbe sincere
Ce poa’ să te vindece, poate’ să te și spintece.
Yo yo, nu te juca cu focu’
Când vine corbu’, ține-ți ciocu’ x2.
Psihotrop, am corb pe cord
Alcool în corp, greață
Viața mea e deja vu-ul unui orb mort
Am toane nașpa îmi port masca de smoală
Vomit sânge de înger, ce crâncen îmi curge pe coală
Închis în mine ca o boală, tripat să sparg mecle
Nu-mi trebuie stilou îmi țin cerneala în sept
Poate mă scoți din sărite ca o gaură în saltea
Depresiile sunt ca Andy Anderson, dar să nu-mi fut Aura
Îmi înfrunt latura rea așa ceva n-am pomenit
Încep să mă întreb ce morții mei ca la pomelnic
Mă termin, tripat sonat triplu sonat
Simt un gol în stomac cu toate c-am mâncat, Ciudat
Sunt plin de mine adică gol în sine
Un pterodactil tactil, ating acel cu rime
Sinucigaș cu nouă vieți clar o să mor tânăr
Mă piș pe papagali eu am corbul pe umăr.
Yo yo, nu te juca cu focu’
Când vine corbu’, ține-ți ciocu’ x4
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară cu gânduri întunecate și sentimente de depresie, folosind metafora corbului ca un simbol al morții și al răului. Artistul exprimă o stare de neliniște și disperare, simțindu-se prins într-un ciclu vicios de coșmaruri și autodistrugere.