pasare – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Pasărea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un pumn de suflet veșnic în alertă
Ce-și duce viața-n mare de azur..
De-abia o vezi pe cer, un fir de pată, un contur;
E mică, un colibri, un porumbel, e o egretă.
Fără de ea ne-am invada de insecte,
Natura mut-ar fi și oameni surzi..
Măiastra, e de paradis, e un fazan, sunt sturzi..
Ea ne-a învățat cum să zburăm, să-naripăm proiecte.
Înaltu-i imităm, n-avem planaj,
Nici cântul nu-i avem, nici pana liră.
În fiecare tril, cum trubadur, iubiri răsfiră..
Elanul inimii ne-a învățat, ni-l face ampenaj.
Aspiră veșnic la mai sus, sau e o oară,
E-n anual alai de nuntă, face pui.
Împarte ou și cântec fără bani și orişicui..
Ea doar iubește-n zbor, de vis ne e.. Ne e comoară.
Să avem pasărea model de existență,
S-o facem simbolul de vis, de reușită!
S-o venerăm că-i suntem parteneri și o avem iubită..
E-o binefacere divină!.. Să-i girăm perpetuă prezență!

Dan Botta - Seara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Seara s-a lăsat pe lume,
Soarele-a apus în spume
De mări, şi-n câmpii de brume,
Umbra fâlfâie pe lume,
Ca o pasăre ce fum e,
Ca o aripă ce fum e.

Dumitru Matcovschi - Chiar Pasărea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Obida vine ca să treacă.
De ce fugi, omule, de tine?
Oare nimeni nu-i să te-nțeleagă,
să te asculte, să te-aline?
Sărată-i lacrima, ca marea,
și mult amară, ca pelinul;
de ce o-mpaci cu răzbunarea?
De ce o tulburi greu cu vinul?
De lumea mare fie-ți dorul,
de frate și de codrul verde;
chiar pasărea ce știe zborul
de una singură se pierde!

Du Fu - Şoimul cu Pliscul Larg Deschis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cumplită-i soarta
şoimului bolnav!
Batjocura-l pândeşte
orişiunde;
noaptea,
pe malul râului gângav,
un arbore
durerea i-o ascunde.
Ziua,
mai pare-ameninţător,
e încă vrednic
groază să inspire:
gâşte înfricoşate,
laşe ciori
zadarnic fug
de tulburea-i privire.
Înaripatul
cerului cuţit
silit e umilinţa
s-o înveţe.
Penetul
într-atât i s-a rărit,
că nu-l mai poţi privi
fără tristeţe.
Iată-l
pe zi ce trece mai sfârşit:
şi-un uliu-i poate
căuta gâlceavă.
Odinioară,
cel acum smerit
cu vulturii se-ntrecea
în slavă.
Munţii se-ntunecă
în asfinţit,
vântul ursuz
goneşte valuri sure,
pe Himalaia
urşii-au adormit,
ies şerpii
din desişuri de pădure.
Ca piatra
peste pradă-ar fi căzut,
de nu i-ar fi
aripa dreaptă ruptă:
eroul boltei piere
abătut,
ucis de viaţă fără luptă.

Doine - Cucul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frunză verde de pelin,
Ce-mi ești, cucule, hain,
De cânți vara-n jumătate
Ș-apoi zbori în altă parte?
Cuculet, pasăre sură!
Mușca-ți-aș limba din gură,
Cântecul să nu-ți mai zici,
Nici să mai colinzi pe-aici.
Vara vii, vara te duci
Când îs dragostele dulci.
Cântă-mi mie încă-o dată
Că mi-e mintea tulburată.
Cântă-n dreapta mea cu foc, [1]
Să am parte de noroc.
Cântă-n fața mea cu drag,
Că ți-oi da frunze de fag
Să nu mai fii tot pribeag.

Florența Albu - Pasărea Poetului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Suntem într-un fel
vânătorii „păsării care nu există” –
pasărea pe care poți s-o imaginezi cum vrei
s-o colorezi în toate culorile cerului
cu aripi imense, minuscule, suprapuse,
poți mai ales să-i ascuți cântecul,
altul, după fiecare ceas al luminii,
după foșnirea pădurii și spaimele frunzelor.
Pasărea poetului
lăsată prin testament
unor pierde vară și toamnă
ca noi.

Nichita Stănescu - Tema cu Variațiuni: Partitura I-a

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Acest lac, baltă în creștere, opalină,
luciu monstruos de nici un fel de alb,
fără de copac în oglindă,
deodată s-a scuturat
și a zburat drept în sus
cu niște aripi ciudate.
Doamne, ce pasăre o fi dormit în fața mea
când eram cât pe ce
să mă înec.

Nichifor Crainic - Pasărea Albă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pasăre tainică, pasăre albă,
Fulger prin noapte-abia licărit
Dinspre apus spre răsărit,
Pasăre tainică, pasăre albă.
Greu e pământul de plânsete ud.
Ţipătul groazei tale l-aud,
Spintecă noaptea ca un cuţit
Dinspre apus spre răsărit.
Pasăre tainică, pasăre albă,
Ce laşi pe ţărmul din asfinţit?
Cuib părăsit – trup putrezit.
Pasăre tainică, pasăre albă.
Moartea-i ca noaptea: hău întunecat
Între două lumi despicat;
Moartea-i ca noaptea: umbră şi vis.
Dincolo unduie cerul deschis.
Pasăre tainică, pasăre albă,
Dincolo rad fericite grădini
Insule-n haosul sfintei lumini,
Pasăre tainică, pasăre albă.

Rabindranath Tagore - Inima Mea, Pasăre…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Inima mea, pasăre din sălbăticie
și-a găsit cerul în ochii tăi.
Ochii tăi sunt leagănul zorilor
Ochii tăi sunt împărăția stelelor.
Cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăi
Lasă-mă să mă înalț în aceste două ceruri
în uriașa lor singurătate.
Lasă-mă doar norii să le spintec
să le-mprăștii vâsliri de aripi
în strălucirea lor plină de soare.

Odisseas Elytis - Întâmplare de August

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Hoinăream prin văzduh și strigam.
În primejdie fiind să mă ciocnesc cu fericirea.
Am ridicat o piatră și am țintit departe.
Soarta prevestită de Soare.
Se făcea că nu mă vede.
Atunci pasărea copilei luă o fărâmitură de mare
și se înălță.