pamant stramosesc – Versuri.pro

Margareta Clipa - Mult Mi-i Drag Unde Trăiesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunză verde, măr domnesc,
Mult mi-i drag unde trăiesc,
În sătucul de sub coastă
Și cânt doina bătrânească,
Eu cu doina mă îngân
Și cinstesc omul bătrân.
Că el când s-o ridicat
Nu erau atâtea-n sat,
Că erau drumuri glodoase,
Cărările lunecoase,
Case mici și întunecoase,
Opaicior pe horn în casă.
D-amu’ satu-i drag lăcaș,
Îi făcut parcă-i oraș,
Că străbunii ne lăsară
Dulce dragoste de țară,
Ne-o lăsat cu legământ
Să păzim acest pământ,
Să-l păzim și să-l muncim,
Viață bună să trăim.

Radu Cârneci - Statornicie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pământ al strămoşilor mei, fruct amar,
te roteşti în mine înnobilându-mă:
gust luminos de toamnă.
Aici sunt flăcări de comori,
flăcări de oase,
nopţi de străbuni,
iată: vin voievozii pe cai de vânt,
străvezii armate trec
printre zidiri înalte, ca prin păduri –
timp întors în mine,
umbre dragi.
Vale a stelelor,
vale a soarelui,
cu margini de horbotă, dans –
aici mă aşteaptă femeia iubită,
aici sămânţa stirpei mele
asemenea ierbii.
Pământ al ochilor mei
şi al genunchilor evlavioşi,
fruct dulce al mâinilor mele, iată,
timpul mă schimbă în ceaţă de aur,
iată, intru în anotimpul de taină, apă adâncă.
Sunt ca o pasăre,
care vine
şi pleacă
şi pleacă şi vine
şi pleacă şi vine şi moare aici.

Flora Mărgărit Stănescu - Flora481 - Macii Roșii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu stingeți macii roșii
Din holdele noastre de aur,
Ni i-au lăsat străbunii
Și-un mare meșter faur.
Un înțelept își strigă
Durerea lui adâncă,
El pâinea vrea s-o frângă
Dar nimeni nu-l ascultă.
I-ar sătura-nțeleptul
Pe toți, pe noi și pe străini,
Cum a făcut de veacuri
Dar, ei vor să prindă rădăcini.
Pământu-acesta darnic
Hrănit-a și pe Daci,
Muncit a fost și spornic
Și veșnic plin de maci.

Fantome & Nimeni Altu' - Pământul Strămoșesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Măicuța mea munteancă, taică moldovean
Am veri în Jupânești și am veri în Sălăjan
Am veri în Vatra-Dornei, am veri în Ierbinceni
Am veri în toată lumea, plecați după averi
Sătui să audă „n-avem”, sătui să facă foamea
Sătui să piardă ziua, să le rămână seara
Sătui de nedreptate, taxe, datorii și rate
Împachetează într-o noapte și pleacă departe
Aici rămân bătrânii, strâng în brațe poze
Și amintiri uitate, la subsol în boxe
Aici adorm cu telefonu-n mână
Bucuroși și fericiți doar când mai sună
Să nu uiți asta, aici trec ani, parcă milenii toți așteaptă
Cu noi de sărbători când au zis că o să mai treacă
Și asta-i atmosfera în țara asta întreagă
Dar țara asta întreagă oare va mai fi vreodată?
Cum ar fi fost România, dacă n-ar fi fost hoția?
Cum ar fi fost România, dacă ne ajungea simbria?
Cum ar fi România, dacă ar fi iarba legală?
Cum ar fi România, dacă ar fi o altă țară?
Unde să n-ai grijă de mâine și mărunți strânși pentru pâine
Unde jumate din hârtii să nu se ducă-n farmacii
Unde să nu stai atâta timp până repari ceva
Și după muncă să-ți rămână bani și pentru viața ta
Mulți n-au văzut un cinema, concerte nu și-au mai permis
Anu’ asta poate mergem la mare, așa ne-am zis
Dar de multe ori n-am reușit și mi se pare prea stupid
Că asta mă face să mă simt că noi muncim chiar pe nimic
La fel ca hainele, se duc și se rup, foile din calendar
Și oamenii se duc și se rup
Deci care-i planul, unde te duci, pe unde treci?
Cum petreci vremea ce ți-a mai rămas să o petreci?
Când n-avem timp de stat pe loc, aici mereu viața-i o fugă
Ne ajung din urmă datorii din luna trecută
Cadou ceea ce scriu, nepoții mei să ia aminte
Că orice ar fi pământul strămoșesc nu se vinde!

Ionut Langa - Nu Ne Vindem Țara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

NU NE VINDEM ȚARA
I.
Plânge neamul românesc
Că străinii-l târguiesc
Să-i cumpere din lăstari
Și să-i taie din stejari.
Nu lăsa, frate române,
Codrul tău pe mâini străine
Când mai greu pe lume-o fost
Ți-o dat hrană și-adăpost.

REFREN:
Nu ne vindem țara
Nu ne dăm comoara
Nu vindem acest pământ.
Nu ne vindem rostul,
Pâinea și adăpostul
Asta-i tot ce-avem mai sfânt.
Nu ne vindem țara
Nu ne dăm comoara
Nu vindem acest pământ
Casa părintească, rădăcina noastră.

II.
Stați români și judecați
Și pământul nu vi-l dați
Nu dați zestrea pruncilor
Pe mâna străinilor.
Puneți voi semințele
Și culegeți roadele
Nu lăsați pita și vinul
Să vi le împartă străinul.

REFREN

III.
Cum, Doamne, să nu te doară
Musafir la tine-n țară
Asta-om fi noi, frați români
Dacă-o vindem la străini.
Că omul fără pământ
E un pai purtat de vânt
N-are nicio rădăcină
Și stă la mâna străină.

REFREN

IV.
Nu dați casa și pământul
Că nu știți ce-aduce vântul
Casa vă adăpostește
Și pământul vă hrănește.
Locul-n care v-ați născut
Nu-i de dat, nu-i de vândut.
Cât o fi prețul de mare
Astea nu sunt de vânzare.

Tudor Arghezi - Altădată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Altă dată, au venit prin baltă,
Cu câte un ochean, cu câte vreo unealtă.
I-am văzut în pășuni, prin uluci,
În cimitir, printre cruci.
Au întrebat: -„Ce ați dat
Pe șesul ăsta semănat,
Pe măgura și pe izlaz,
Pe livada din iaz?”.
Ce-am dat, ce n-am dat,
Ei vorbesc pițigăiat.
Ce vorbă-i asta că ce-am dat?
-„N-a fost, am spus, de cumpărat,
Că noi altfel am apucat.
Alte tocmeli avem pentru pământ,
Că astea nu se cumpără și nu se vând.
Izvoarele și țara, noi de-a dreptul
Le-am dobândit cu sufletul și pieptul.
Săgețile pornite, cât ajung.
Din munți în munți, croiesc hotarul lung
Și țărâna răzeșă nu se schimbă
Pe preț de liftă sau de limbă.
Vânzarea, prețul, câștigul, banii,
Tertipurile sunt ale Satanii”.
Răspunde unul: -„Ba mai taci din gură,
Ce tot vorbești? că țara se și fură”.
Zisei și eu: -„Dacă ți-ai pus în gând,
Să nu-i mușcați țărâna pe curând”.

Aron Cotruș - Ai Noștri Sunt Acești Munți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ai noștri sunt acești munți
pietroși, mănoși, cărunți.
Căci noi ne-am cățărat pe ei spre Cer.
Noi ne-am deschis adâncurile de aur și de fier
și-am suferit cu ei prin ploi și ger.
Noi le-am spintecat uriașele pântece,
noi le-am proslăvit frumuseți și cântece
Și le-am cunoscut sufletul și furtunile
mai bine ca oricine.
În haiducia grea ori doinind domol după ei
nimeni nu i-a cunoscut și îndrăgit ca noi.
Da, acest pământ daco-roman,
Cine ar putea mai mult ca noi să spuie
c-al lui e?
Cine l-a arat
din începuturile vremurilor neîncetat?
Cine l-a semănat?
Cine i-a fost slugă și stăpân?
Care dintre neamurile vechi și noi
au îngropat în sânul lui atâți eroi?
și cu doina de veacuri aicea plânge?
Cine l-a apărat mai dârz de-al năvălirilor puhoi
și l-a adăpat atâtea mii și mii de ani,
cu sânge și sudori
Ca noi?

Anton Achitei - Moldova, Moldovioara Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Floare albă din grădină,
Înflorită în lumină
Moldova, Moldovioara mea.
Ești ca floarea de bujor,
Când o prinde roua-n zori,
Moldova, Moldovioara mea.
Peste munți și peste văi
Auzi chiot de flăcăi
Moldova, Moldovioara mea.
Și tare mă prinde-un dor,
Până-n satul meu să zbor,
Moldova, Moldovioara mea.
Frate îmi este amu străinu
Și dulceața îmi e pelinu
Moldova, Moldovioara mea
S-am să merg iară înpoi
S-alerg pin dealuri și prin văi
Moldova, Moldovioara mea.
Ștefani maria ta
Ți rugăm, nu ni uita
Moldova, Moldovioara mea
Scoate paloșul din teacă
Pe-aici dușmani să nu treacă
Moldova, Moldovioara mea.
Te-așteptăm iar la cetate
Să-mparți la răzari dreptate
Moldova, Moldovioara mea.
Că n-avem cui să-i spunem
Câte pătimim pi lumi
Moldova, Moldovioara mea.
Moldova pământ iubit
N-ai parechi pe pământ
Moldova, Moldovioara mea.
Te-oi cânta o viață întreagă
Că ești floarea mea cea dragă
Moldova, Moldovioara mea.
Și oriunde aș fi în lumi
Inimioara-i tot la tine
Moldova, Moldovioara mea.

Anna Ahmatova - Pământul Patriei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În tainice-amulete, noi nu-l purtăm la gât,
Nu-i scriem nici versuri smulse din carne, pare-mi-se,
Nebântuind – fantomă – prin somnu-ne-amărât,
El nu ne pare raiul cu desfătări promise.
În suflet niciodată cu el nu facem târg,
Nici de vânzare nu e, și nici de cumpărare,
Pe el zăcând, tăcând, iubind, trudind cu sârg,
Îl pomenim adesea, doar la prilejuri rare.
Da, pentru noi e, poate, un scrâșnet între dinți,
E, poate, numai clisa lipindu-se de ghete,
Și frământăm într-una, zdrobind pe îndelete
Grăuntele de praf cu ghimpii puri, fierbinți.
Dar mi-e lăcașu-n el, suntem cu el totuna,
De-aceea-l și numim al nostru, totdeauna.
Leningrad – 1961

Adrian Păunescu - Pământul Țării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

N-a mai rămas nimic, decât pământul,
Ar mai urma să-l vindem și pe el
Și să ne dăm, pe-un șlagăr, jurământul
Și să ne facem slipuri, din drapel.
Carpații nu mai au un pic de vlagă,
Nici râurile noastre nu mai plâng
Și taina românească se dezleagă,
Cât maica e lovită-n ochiul stâng.
Se-ntâmplă noi și tragice dezastre,
Prin soarta noastră rătăcim, crispați,
Trăim retrogradarea țării noastre
Și suportăm vânzările de frați.
Și, totuși, mai avem ceva acasă,
Ceva ce nu se vinde pe nimic,
Un testament hipnotic nu ne lasă
Să-i malformăm poruncile, nici pic.
Vom pierde tot și încă mult vom pierde
Și vom ajunge-n cea din urmă zi
Și doina își va trece frunza verde
Și-aceste generații vor muri.
Dar, dincolo de orice accidente
Și dincolo de orice frate sfânt,
Sfidând atacul legii imprudente,
Pământul nostru ne va fi pământ.
Colhozurile n-au putut să-l strice,
În trenuri ne-a fost dus, de țară rupt,
Dar, prin al ierburilor fir complice,
El s-a întors aici, pe dedesubt.
O, Doamne, fă ce vrei la suprafață,
Pe noi ne poți certa și-apoi ierta,
Cu moarte, cu izbavă sau cu viață,
Dar lasă-ne sub tălpi această stea.
Și-nvață-ne, în veci de veci, părinte,
Să viețuim și să murim pe rând,
Dar nimenea să nu ni-l poată vinde
Și noi, prin el, să te urmăm, lucrând.
Strămoșii ard în el, până la soare,
Dac-au intrat sub scoarță, furtunoși,
Și, câtă vreme pe pământ se moare,
Noi, în pământ, vom deveni strămoși.
”Ce faceți voi? ”, copiii de-ntreabă,
”Nu mai aveți sub cer nimica sfânt? ”
Ba da, copii, trăim și noi, în grabă,
Ne pregătim să devenim pământ.