Măicuța mea munteancă, taică moldovean
Am veri în Jupânești și am veri în Sălăjan
Am veri în Vatra-Dornei, am veri în Ierbinceni
Am veri în toată lumea, plecați după averi
Sătui să audă „n-avem”, sătui să facă foamea
Sătui să piardă ziua, să le rămână seara
Sătui de nedreptate, taxe, datorii și rate
Împachetează într-o noapte și pleacă departe
Aici rămân bătrânii, strâng în brațe poze
Și amintiri uitate, la subsol în boxe
Aici adorm cu telefonu-n mână
Bucuroși și fericiți doar când mai sună
Să nu uiți asta, aici trec ani, parcă milenii toți așteaptă
Cu noi de sărbători când au zis că o să mai treacă
Și asta-i atmosfera în țara asta întreagă
Dar țara asta întreagă oare va mai fi vreodată?
Cum ar fi fost România, dacă n-ar fi fost hoția?
Cum ar fi fost România, dacă ne ajungea simbria?
Cum ar fi România, dacă ar fi iarba legală?
Cum ar fi România, dacă ar fi o altă țară?
Unde să n-ai grijă de mâine și mărunți strânși pentru pâine
Unde jumate din hârtii să nu se ducă-n farmacii
Unde să nu stai atâta timp până repari ceva
Și după muncă să-ți rămână bani și pentru viața ta
Mulți n-au văzut un cinema, concerte nu și-au mai permis
Anu’ asta poate mergem la mare, așa ne-am zis
Dar de multe ori n-am reușit și mi se pare prea stupid
Că asta mă face să mă simt că noi muncim chiar pe nimic
La fel ca hainele, se duc și se rup, foile din calendar
Și oamenii se duc și se rup
Deci care-i planul, unde te duci, pe unde treci?
Cum petreci vremea ce ți-a mai rămas să o petreci?
Când n-avem timp de stat pe loc, aici mereu viața-i o fugă
Ne ajung din urmă datorii din luna trecută
Cadou ceea ce scriu, nepoții mei să ia aminte
Că orice ar fi pământul strămoșesc nu se vinde!
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea tristă a României, cu mulți oameni plecați în străinătate în căutarea unei vieți mai bune. Versurile exprimă dorul de țară, dar și frustrarea față de problemele economice și sociale care îi determină pe oameni să plece. În final, se subliniază importanța păstrării identității și a legăturii cu pământul strămoșesc.