Petre Stoica – Imperativa
Demontați angrenajele falseAlungați apostolul seceteiNumit pe post de morar.Și pâinea voastră va aveaAroma soarelui.
Versuri corectate și adnotate
Demontați angrenajele falseAlungați apostolul seceteiNumit pe post de morar.Și pâinea voastră va aveaAroma soarelui.
Într-o pităMierla cântă,În miezul ei.Afară cântecul nu răzbate.Să cânţi într-o pâineNu e uşor. Nu e uşorSă cânţiÎn ceaţa ei albă.Ah, unde eşti, margine?!
Pâinea scoasă din cuptorarde palmele eica soarele obrajiicând aduna spicele.Și-n pâinepoate mai stăruiejeraticul verii.Târziupalmele sărutăboarea plăcută a serii.
Sunt omul duminicii.Nu dau nici un sfatGlonteluiȘi nu primesc nici eu.Vreun sfat de la el.Îmi ajunge o singură pâineCum zileiUn singur soare.
Graiul pâinii.Poveste-ntunecată-a pâinii,Nu-i strună să te ştie plânge,Căci de durerea ta străvecheÎn suflet cântecul se frânge.Când de strigarea strunei meleAş vrea plânsoarea ta s-o ferec,Se sfarmă coardele striviteDe-atâta jale şi-ntunerec.Din umbra nopţii care-ngroapăAl vostru neam din vremi bătrâne,Vă desluşiţi în negre rânduri,Voi, dătătorilor de pâine.Cinstite mâini, de soare arseŞi înăsprite de sudoare:Din truda săptămânii voastreTrăieşte-a … Citește mai mult
Firave glasuri de copii risipite pe mare.Și părul dragostei ca o aventură fâlfâie în imaginație….Nimeni n-a venit la mine, m-am dusla fiecare lucru eu singur.Ochii lor depresivi de albaștrimiroseau a pâine.Câteva zdrențe de lumină peste cucuta gleznelor,își feresc genunchii de pete.
De-aș fi știut mai bineCâți oameni răi-s pe lumeAș fi mers eu mai departeNu i-aș fi ținut de spate Refren:Dați cu pâine, nu cu piatrăCă nu sunt decât o fatăDoar că-mi drag a cântaLume, nu mă judeca. Am dușmani în tot locu’Mă ridic cu cântecu’Dacă aș fi fost un ‘nimeNu v-ați mai lega de mine … Citește mai mult
O piatră de moarăocăra să moarăboabele de grâu:„Auzi ce desfrâuSă nu vă lăsați, surate,măcinate!Neghina-i de vină! …Dar vă vin de hac,praf vă fac,făină…”.Degeaba, degeaba,tot nu mergea treaba.Văzând cum stă cazul,a schimbat macazul:„Nu-i o cinste oare,scumpe surioare,decât, cine știe,fierte în gamelă,făină alburiesă ajungi franzelă?! ”.Grâul, lămurit,se lasă zdrobit,gândind – poate mâineva intra în pâine.Morala: Vezi… în … Citește mai mult
Norii sunt teribilica pe tavanul Capelei Sixtine.Doamne, hărăzește-mă pe mine.Nu mai am forță să mă ungcu de la mine putere.Îmi trebuie degetul tău prelung,și mirul tău, curgând așa,ca un lapte, ca o miere cu fiere,din, abstractă, unghia ta.
Cântecul potirului.Când holda tăiată de seceri fu gata,bunicul și tatalăsară o chiță de spice în picioare,legând-o cucernic cu fir de cicoare;iar spicele-n soare sclipeau mătăsossă-nchipuie barba lui Domnu Cristos.Când pâinea-n cuptor semăna cu aramă,bunica și mamascoțând-o sfielnic cu semnele crucii,purtau parcă moaște cinstite și lucii,că pâinea, dând abur cu dulce miros,părea că e barba lui … Citește mai mult