pacate originare

Sorin Cerin – A Gândit în Detaliu

de

Stropii de venin,ai Ploilor de Așteptări,inundă fruntea Absurdului,cu șiroaiele de Iluzii ale Fericirii,ce sfarmă orice împotrivire a Nerăbdării,ce ar putea să clădească,noi stăvilare de Gânduri,care să oprească potopul,Orgoliilor rănite ale Predestinării,Cuvântului Facerii,din care nu vom înțelege,nimic altceva,decât că a trebuit să ne izbăvim,prin Moarte,pentru a fi pe placul,unor Păcate Originare,izvorâte din Greșeala Creației,unui Dumnezeu,ce a … Citește mai mult

Sorin Cerin – Să Ne Cățărăm Liberul Arbitru

de

Atunci când suntem întrebați,la porțile Cimitirelor de Speranțe,dacă mai credem,în Nemurirea unei Iubiri? vom fi loviți de fiecare dată,de Iluziile Vieții și Morții,cu Visele deșarte ale Întrebărilor,rătăcite printre Răspunsurile,care se pierd,în Moartea salvatoare a Simțămintelor,ce nu mai pot duce povara amară și grea,a Păcatelor Originare,pe zidurile lunecoase ale cărora,încercăm să ne cățărăm,Liberul Arbitru,prăbușit în mocirla … Citește mai mult

Sorin Cerin – Pe Spatele Zilelor Noastre

de

Ridurile adânci și pline de secetă,ale Fericirii,sunt ocolite,până și de cănile de pustiu ale Absurdului,pe care le așteaptă,Iubirea,cu Ochii de Cer pierduți,pe Zidurile de neatins,ale Orizonturilor unor Priviri descompuse,de Iluziile Vieții și Morții,ce sorb din căușul palmelor Deșertăciunii,Puterile izvorâte din Focul nestins,al Disperării,aprins de Păcatele Originare,pentru a ne incendia Destinele,cu Suferința Non-Sensurilor Existenței,pe care trebuie … Citește mai mult

Sorin Cerin – Ne Controlează Orice Mișcare a Viselor

de

Reproșuri udate din belșug,cu Sângele Străbunilor,care țâșnește din Genele coclite,ale Păcatelor Originare,pe care suntem forțați să le purtăm,la gâturile de lebede cântătoare,ale Disperărilor,care ne controlează,orice mișcare a Viselor,ca nu cumva să reușim,să evadăm vreodată,de pe Tărâmurile Întrupării în Durere,ale Iluziilor Vieții și Morții.

Sorin Cerin – Înaintea Veninului Său Preasfânt

de

Raze de fericire,inundă întunericul,depresiilor absurdului carismatic,lăsând lumina divină,să deschidă larg porțile viselor,despre amintirile din viitor,ale iubirii,pe care iluziile vieții și morții,ni le-au ținut mereu închise,de teama că vom evada,din sclavia infernului,care întreține paradisul,unui Dumnezeu,al greșelilor creației,păcatelor originare,pe care le-a săvârșit în numele nostru,pentru ca noi să devenim sclavii Săi,prin catedralele durerii,unde trebuie să îngenunchem,înaintea veninului … Citește mai mult

Sorin Cerin – Sub Soarele Disperării

de

Răstigniți pe pieptul Condiției Umane,ne îndreptăm de fiecare dată,către Moarte,Zâmbetele încremenite,ale Eternităților de Clipe,pentru ca noi să trăim,sub Soarele Disperării,unde suntem ținuți captivi,de Iluziile Vieții și Morții,care se spală de fiecare dată,la ivirea Zorilor Deșertăciunii,cu Lacrimile Cuvântului Facerii noastre,alături de Păcatele Originare,croite după chipul și asemănarea Dumnezeului,care ne-a răpit,din brațele Luminii Divine,a Iubirii.

Sorin Cerin – Răsfirate în Mii de Cioburi

de

Orizonturi tăcute și triste,lovesc cu inimile de pustiu,cerurile sparte ale gândurilor,răsfirate în mii de cioburi,ce nasc frânturile vagaboande,ale unor cimitire de cuvinte,în care ne tăiem adeseori speranțele,ce lasă să ni se scurgă,sângele neîmplinirilor,pe țărâna înghețată,a unui zâmbet încleștat,din care păcatele originare,ale absurdului,ne-au clădit trupurile viselor deșarte,ce-și caută și acum iubirea.

Sorin Cerin – Încât Și-a Dorit

de

Atât de singur,Era Dumnezeul Străinului din mine,Încât și-a dorit,să-și clădească din Ochii de Cer,ai Privirii tale,întreaga Lume,a Iubirii,pe care am fi dorit să ne naștem,Împreună,cu Florile Cerului,pe care să le culegem,din Visele Adevărului Absolut,al Cununiei,dintre Sufletele Focurilor Sacre,pe care le respiram,călăuzindu-ne Destinele,spre Nemurirea,Stelei cu Lumina Divină,care ne acoperea,de toate Păcatele Originare,ale unei Lumi a Deșertăciunii,care … Citește mai mult

Sorin Cerin – Se Hrănește cu Țărâna Întrupării Noastre

de

Porți masive de Întrebări,țin fără voia lor,Răspunsurile închise,după gratiile,Cimitirelor de Cuvinte,zidite de Iluziile Vieții și Morții,menite să ne apere de noi înșine,cei care ne-am putea elibera,de Moartea,care se hrănește,cu Țărâna Întrupării noastre,în Absurd, Disperare și Durere,primită în dar,de la Păcatele Originare,care ne propovăduiesc,un Paradis,al integrării în Non-Sensurile Existenței.

Sorin Cerin – Scormonesc Privirile de Gheață

de

Unghii descărnate de Gânduri,scormonesc Privirile de gheață,ale Timpului,care-și sacrifică,Eternitățile Clipelor,pentru Depresiile Carismatice,ale Absurdului Transcendental,ce vrea să ne umilească,întreaga Disperare,cu Greșelile Creației,Păcatelor Originare,care ne sacrifică,Ființa,prin abatoarele Catedralelor,de Vise deșarte,ridicate de Iluziile Vieții și Morții,pentru proslăvirea Infernului,Non-Sensurilor Existenței.