Câte vise nu au devenit deșarte?
Fiindcă s-au împotmolit,
În propria lor glorie,
Ce s-a dovedit a fi o mare dezonoare,
Pe câmpurile de bătălie,
Ale iluziilor vieții și morții,
Unde doar cel învins poate câștiga,
Rămășagul pervers cu disperarea,
Unei întrupări a nimănui,
Pentru care nu a existat niciodată,
Un câștigător,
Oricât de mari imperii de vorbe goale,
Ar fi condus,
Înăbușind istoriile,
Cu sângele alterat al genelor defecte,
Scurs prin venele străbunilor,
Păcatelor noastre originare.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre iluziile vieții și dezamăgirile inevitabile. Sugerează că, în lupta pentru succes și glorie, adesea ne pierdem pe noi înșine, iar ceea ce credeam că este o victorie se transformă într-o dezonoare. Nimeni nu câștigă cu adevărat în acest joc al iluziilor.