Versuri corectate și adnotate
Flaut depărtat pe deal.Fauni stau în smârc la pândă:Dorm aiurea-n stuf pe valNimfe zvelte-n lene sfântă.Oglindiți în iaz, în roiFluturi de-aur se desfată,Lin se mișcă-n ierburi moiAnimal cu dublu spate.În mestecăniș OrfeuPlânge-n cântu-i de iubireȘi privighetori mereuBlând glumind îi dau de știre.Afrodita foc și-acumDe la Febus mai primește,Și dă ambra viu parfum –Ora sumbru se-nroșește.
1.Cosmos plângând.Pământ fără văz, pământ fără auz,Pământ fără cuvânt,Noapte de umbră, noapte de ceață, noapte de carne,Noapte de timpCu ochiul sărat al luminiiÎnlăuntru răsfrânt.Pământ fără cântec, fără murmur și fără durere,Tată pe care nimeni nu-l dăruie,Mumă pe care nimeni n-o cere.Pământ cu secunda neînduplecată,Ceasornic în care îngerul nu se-arată.Noapte de sunet, noapte de piatră și … Citește mai mult
Sunt cel ce nu ascult deși aud — că întorcându-mi ochii spre iubire voi câștiga doar umbră.Sacru, sacru fie cuvântul repetat mereu legat de ceea ce e jertfă.Sânul tău, zeiță mea, deși pierdut, e luna.Poteci de raze arată și acelor ce-ntunecă pământul și încearcă să ne prefacă-n capete de lup, neputincioase să-și rotească ochii.Eu trec … Citește mai mult
Ca Orfeu cântmoartea pe strunele vieţii,iar frumuseţii pământuluişi a ochilor tăi, care cerul îl cârmuiesc,doar întunecat ştiu să-i răspund.Nu uita că şi tu, deodată,în dimineaţa aceea, când patul tăuera încă umed de rouă şi garoafase odihnea lângă inima ta,ai văzut râul întunecat,şerpuind pe lângă tine.Cu struna tăcerii,încordată pe al sângelui val,ţi-am atins inima plină de … Citește mai mult
Cel care-a dormit cu frunteape sârma unui zeu în contemplareva încerca zadarnic să atingăo margine a realului.De tot ce i-a fost hărăzitrareori se va apropia –cu ochi halucinați de spaimacă-l urmărește cineva din vis.Orbul antic pe care privireaîl incomodase-ntr-atât să-nțeleagăașteaptă pe țărm cu o bâtă –la fel, de el însuși, se apără.
XV.Din Helicon coboară iar cele nouă muzeÎnconjurând altarul cu pasul lor pios.În număr și-n cadență suind armoniosEterna poezie li s-a desprins din buze.Vin câte trele Grații în cântec de cobuze:Un singur vânt le umflă veștmântul unduiosDin care, pentru tine crescând misterios,Curat răsare ritmul din formele confuze.Orfeu te părăsește pe veci, Euridice!El lira și-o consacră Minervei … Citește mai mult
Cresc case mute-n neștire,Dar privește-n urmă acum:Unde-a fost o albă clădire,Vedea-vei un negru fum.Lucrurile locul lor și-l lasăȘi urcând spre cer le văd.Tu, Orfeu, ți-ai pierdut mireasa –Cin’ ți-a spus: ”Privește-ndărăt.. ”?.Îmi voi pune-n cap albul giulgiu,Voi țipa, în valuri sărind,Și trup în apă va plângeFloarea albă de râu, plutind.
buză răsfrântă de iarbă neagră • panta pământului cu struna în ea • sângele lunecă leneș pe sunet – bezna cade în pauză • migrenă infernală pe insule de catalepsie • apollon melancolicul își cântă cu porțiuni din schelet la tendoane • cercuri de amețeală cad lente în jurul creierului • orfeu spânzură mituri între … Citește mai mult
Eu vin din țara unde autohton e doar Orfeu,străin, am aruncat noi umbre și valuri peste numere și tăceri,am scufundat sub palme fântâni,cu mâini întinse chemat-am haosul de sub rană,cu părul și cu fruntea am atins poteci lichide ca o cană,sărutat de mine sunetul se surpă în deal,preschimbătoare străfunduri, oceanul începe-n adâncul unei guri cu … Citește mai mult
(o plângere a României).Pe-acolo,pe-aici,cândva misterele își purtaurâsul și plânsul.E un loc al geometriei,al contemplației geometrice,al teoriei.Și înainte de toate un sunet.Un sunet care cântă prin coloane ca prin niște orgi.Un sunet al străfundurilor,și al celor mai mari înălțimi.Cele mai mari înălțimi nu sunt piscurile,ci chemările –ale celor cărora ceea ce e mai sus le răspunde,și … Citește mai mult