omagiu - Versuri.pro

Nicolae Labiș - François Villon

Pitic cu zâmbet tragic, găsesc oricând în tine, / Când osteneala vine, renăscător imbold – … →

Era o draperie dintr-o stofă creață / Încleștată de întuneric și gheață, / Cu țurțuri … →

Efort măreț, egal cu propriul gând, / Gânduri în acțiune revelate, / Și nu în … →

Regate și Imperii care mari / În lume și mai mari au devenit; / Ori … →

Refren: / Doamne, de ce, bate vântul-n geam, / Cerul plânge, plâng frunzele pe ram, … →

Din cerul nopții a căzut o stea, / Să-ți facă loc și să ia lumea … →

(1 Iulie 1902). / Noi moartea așteptam sau poate-un vis / Și grele clipe-ntrezăream înainte. … →

Tot ce-a rămas e doar amintirea / Și dorul ce-l simt în suflet c-ai plecat … →

Cu sufletul îngenunchiat pe lespedea ce azi ți-e scut, / Salut / Erou Necunoscut! / … →

Văzutu-te-am în pace suind scara măririi / Și-n pace luând calea augustă-a nemuririi, / O! … →