Văzutu-te-am în pace suind scara măririi
Și-n pace luând calea augustă-a nemuririi,
O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare
Sădit pe miriade de libere ogoare!
O clipă apărut-ai în planul veciniciei
Și vecinice mari fapte lăsat-ai României,
Nălțând din părăsire antica-i demnitate
Prin magica Unire și sacra Libertate.
Ca norul plin de mană ce trece și revarsă
O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,
Și, stând apoi deoparte, în urma lui privește
Cum brazda se deschide și câmpul înflorește.
Așa și tu din ceruri ai dulcea mângâiere
Și vezi a țării tale frumoasa renviere,
Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,
Din suflete și câmpuri sămânța de serbire.
Acum te odihnește gustând eterna pace
În taina măiestoasă a morții care tace,
Lăsând o lume-ntreagă la tine să gândească
Ș-a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească.
Sunt nume destinate, ca numele tău mare,
Să steie neclintite pe-a Timpului hotare
Și vecinic să răspândă o falnică lumină
Pe seculii ce-n umbră, trecând, li se închină!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus domnitorului Alexandru Ioan Cuza, celebrând rolul său în Unirea Principatelor și modernizarea României. Versurile evocă moștenirea sa durabilă și impactul său asupra identității naționale.