Versuri corectate și adnotate
Acum când trefla iubirii e jucată pe masa uitării,Acum când melancolia vuieşte în inima perlei,Acum când timpul acela e prefăcut în timp de nisip,Acum când te hrăneşti cu memoria memoriei,Acum când priveşti în abisul oglinzii.1975
Oglinda-mi spune ce frumos e chipul meu!Iar voi șoptiți: și-a îmbătrâni tot în destin e.Eterne trebuie să fie toate-n Dumnezeu,Pe El iubiți-L, pentru-această clipă-n mine.
Poate vorbi oglinda?Oglinda poate vorbi!Oglinda vrea să te privească dis-de-dimineață cercetător,să se uite la tine cu ochi adânci, înțelepți, cu ochii tăi!Să te salute cu ochii plini de căldură de-un albastru-nchis:– Ești curat la suflet?– Ești fidel ție însuți?
O să fac o schimbarePentru prima dată în viațăO să mă simt bineO să fac diferențaO să fac ce e corect.În timp ce-mi ridic gulerulPaltonului preferatVântul îmi suflă prin minteVăd copii în stradăCare nu au destul să mănânceCine sunt, să fiu orb?Pretinzând că nu vădNevoile lorO vară indiferentăGâtul unei sticle sparteȘi sufletul unui omMerg unul … Citește mai mult
Motanul alb, celibatar, se uităîn alba strălucire a oglinzii,fără-a putea-nțelege că albeațași ochii aurii nemaivăzuțiîn casă până-atunci sunt ochii lui.Cine-ar putea să-i spună că e doarvis al oglinzii celălalt motan?Îmi spun c-acești motani armonioși,cel din oglindă, cel cu sânge cald,sunt simulacre-ngăduite vremiide-un arhetip etern. Astfel, Plotin,și el o umbră, -acum, ne-ncredințează.Din ce Adam mult mai … Citește mai mult
Sufletele noastre goneau,goneau pe Bărăganciulini bântuițide aprige vânturi lăuntrice.Se opreau peste tot,nu se opreau nicăieri,sufletele noastre,trandafiri din cenușa celor mai albe zile,a atâtor clipe, rămase drept cicatrice,ca atâția ieri.Și ne priveam în noica în niște oglinzi sterile.
Om liber, totdeauna iubi-vei vasta mare!Ea este-a ta oglindă; tot sufletul ți-l veziÎn infinitul luciu al undelor ei verzi,Căci ai și tu abisuri nu mai puțin amare.O-mbrățișezi cu ochii și brațele, răpit,Ca-n propria-ți icoană îți place să te-afunzi,Și-a inimii rumoare încerci să ți-o ascunziÎn plânsul ei teribil, sălbatic, ne-mblânzit.Voi sunteți amândoi discreți, întunecoși:Cine-a pătruns, om … Citește mai mult
De mic copil de-oglindă mă speriam,Temându-mă alt chip să nu-mi arateOri o anostă mască ce ascundeCeva îngrozitor. Ori nu cumvaTăcutul timp ce-adastă în oglindă,Ieșit din matcă, să inunde malulÎnchipuirii mele și să scoatăTot felul de dihănii din adâncuri.(N-am spus la nimeni, căci eram sfios.)Acum mă tem ca nu cumva oglindaAdevăratul chip să mi-arate,De umbre răvășit … Citește mai mult
Sunt de argint și exactă. Nu am prejudecăți.Orice văd înghit imediat.Așa cum e, ne-ncețoșat de dragoste sau repulsie.Nu sunt crudă, ci doar adevărată.Ochiul unui mic zeu, în patru colțuri.Aproape tot timpul mă gândesc la zidul opus.Este roz cu picățele. L-am privit atât de mult,Că-l cred o parte din inima mea. Dar el pâlpâie.Acum sunt un … Citește mai mult
Nu cred că am trăit atâtîncât să-mi împlinesc dorințade-a decreta un vis căzutdin somnul cu științaplecatului ce n-a sositîn casa Primului-venit….Cum te-am văzut nu te-am văzutși te privesc, nu te cunoscNu te cunosc dar am crezutCă te-am văzut și recunosc!Căci tu ești eu și eu sunt tuIar alții-n lume nu au locși totuși parcă se … Citește mai mult