Se risipește mama, bătrânii meri îngheață,
Tot mai atent stau noaptea când luna mă răsfață.
Aștept din depărtare o pasăre să vină,
O pasăre de taină păstrată pe retină.
Și nu am somn de-o vreme și teama mea respiră
În crinul tremurând precum o liră.
Ea va veni odată, spre dimineață, când,
Voi fi tăcut și rece și gol ca un mormânt.
Ea va intra, firește, prin geamurile groase,
Cu ciocul ca o spadă, cu ghearele întoarse.
Și stând pe etajeră, cu trupul ei diform
Va aștepta zburlită și mută să adorm.
Se risipește mama, simt asta după cum
Bătrânii meri îngheață în nopțile de scrum.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de teamă și presimțire a morții iminente a mamei. Naratorul așteaptă un eveniment inevitabil, simbolizat printr-o pasăre de rău augur, într-o atmosferă nocturnă și apăsătoare.