O molimă a gropilor se întindea spre mine părând că nu ar vrea nimic și nici măcar
un nume.
Atentă și hipnotică îmi împietrea mișcarea și deopotrivă mă înălța spre spaimă.
Și ca nocturnă arătare se întindea alături în așternutul umed ca într-un repaus rece
făcut pentru respingere în foșnetele frunzelor uscate.
Iar eu n-aveam decât cuțitul peste piept alături de durere și-l îndemnam
„Cunună-te cu ea” și el se cununa într-un anume mod statornic
și nevăzut de nimeni.
Camera 417
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de suferință profundă și alienare, posibil în fața morții sau a unei boli. Protagonistul se simte copleșit și singur, găsind o formă stranie de consolare într-un act simbolic de unire cu durerea.