nina cassian

Nina Cassian – Înotul de Larg

de

Marea, sclipind, era ochiul unic al lumiipe care se înregistrau imaginile noastremai goale și mai pure decât noțiunile,două semnale negre – aurii,un semnal de bărbat, un semnal de femeie,cuprinse într-o întâmplare de noapte, fără martori,dispărând în ochiul lumii, dar rămânândundeva, în memoria ei: așa înotam, pe rând,dispărând, reapărând, dispărând, rămânând….Nina Cassian – Poeme – Cărțile … Citește mai mult

Nina Cassian – Avertisment

de

Degeaba umblați îmbrățișați.Abia am fost în ținutul cu iarnăși știu că nimeni nu are frați.Un frig atât de mare nu poate fi învinscu-aceste trupuri tinerepe care le înfigeți în universul nins.Zadarnic râdeți. Dinții voștri, azi, suntnumai strădania țesteide-a perfora trecătorul obraz.

Nina Cassian – Stela

de

Atunci, iarna se sfârșea. Acum începe.Eu, tot pe trupul tău rămân și simtcum se răcește unghia-ți de-argint.Nimeni să nu mă-ntrebe.Frumoasă frunte ai, ființă plană,atât de suptă de Orizontală.Tu, dulce rană fără de prihană,tu străvezie, moartea mea de gală.E-un martie-noiembrie perpetuu.Confuzie de anotimp. Doar tuești linia care unește totul,pe care vin spre tine de-a înotul.

Nina Cassian – Maica

de

Rămâne să-mi spun doar atâta: Nu vede. Ea nu.Nu vede cum iarba albastră în negru trecu.Nu-mi vede mirarea, nici umărul care cadeca ultimul fruct al acestor priveliști nomade.Rămâne să umblu prin numele ei de Ioană,prin numele-n care nu-ncape decât o consoană.Rămâne să-i caut parabola frunții inerte,deschisă doar celei mai canonizate oferte.Ci, nevăzătore de-mi e, nu … Citește mai mult

Nina Cassian – Cine Mă Silește Să Rămân în Frig

de

Lângă-o mare sumbră și dezordonată,Unde nu mă aude nimeni dacă strig,Unde nu e faptă, unde nu-i răsplată?Cine e stăpânul, veselul sau gravul,Care îmi obligă vârful de grafitCa și cum mi-aș scrie însămi epitafulȘi ar fi urgență mare la murit?

Nina Cassian – Crinul Sever

de

O, cât de dulce s-ar lipi între umerii noștriși gura noastră cât s-ar odihni-n sărutdupă atâtea pledoarii: dacă am aveaîncredere, dacă am putea face schimb de noi înșine,dacă sângele nostru n-ar mai desenapajuri și stemeși lei răstignițiși zimbriși, mai alescrinul sever, ascuțit ca o spadă.