nichita stanescu

Nicu Alifantis – De Dragoste

de

Ea stă plictisită și foarte frumoasăPărul ei negru este supăratMâna ei luminoasăDemult m-a uitat..Ea stă plictisită și foarte frumoasăȘi eu numai pentru ea trăiescÎn lumea fioroasăDe sub ceresc..[instrumental]Ea stă plictisită și foarte frumoasăPărul ei negru este supăratMâna ei luminoasăDemult m-a uitat..Ea stă plictisită și foarte frumoasăȘi eu numai pentru ea trăiescÎn lumea fioroasăDe sub ceresc..[instrumental]Ea … Citește mai mult

Ion Pachia-Tatomirescu – Glosală de Gerar

de

Creier, cap de munte, bradu-n cearcăn-luncă,neauă de-ochi de pruncă mi-arcuiescu punte!Suliţi mai mărunte – ori mai mari – m-aruncăsoarelui poruncă, rază, sau grăunte,făt-frumoasă frunte, întru sacra-i muncă.Oul din ieruncă poate că de unt e –frunze ce-l vând crunte-n argilă s-aruncă,s-aprind-rug pe urmă cu lemn de gorun, căstele-s în speluncă şi-n aramă scurmă.Nu căta în urmă … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Glose

de

Eseu.Respirări.I.Ca să poți să te fii, stai locului și sfințește-l, iar în călătorie trimite-ți numai ochiul.Vai de cel care se odihnește la umbra copacului sădit de strămoșul altuia. Lasă-te ars de soare, dacă n-ai moștenit vreo umbră de arbore. Sădește-te tu însuți, dacă nu s-a sădit pentru tine! Fii strămoș, dacă n-ai avut norocul să … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Papirus cu Lacune

de

Deodată mi-a explodat sticla ferestreiîmproșcându-mă cu cioburi străbătute de vechi priviri.În cadru se arătă un înger atât de bucălatîncât avea un cap rotund și două aripi ascuțite, –surâse la mine ca un cântec de leagăn:– Ce faci, Nichita, acolo, ce faci?– Ung țeava pistolului, i-am spus,ung țeava pistolului.– Dar e vechi, mi-a zis, e vechi,e … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – Fântânile Serbiei

de

Lui Nichita Stănescu, Petre Stoica, Adam Puslojici, Srba Ignjatovici.Suntem la masă aproape toți,Petre adăpostit în barba lui de iarbă uscată,Nichita uitându-se la înger cu două pete de cer,Adam care tocmai l-a încuiat pe Dumnezeu într-o garsonierăȘi Srba uimit de tăcerea și înțelepciunea propriului vis,Iar eu în loc să mă plâng că-mi scufundară corăbiileÎn strâmtoarea blestemată … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Mormânt de Miel

de

Nu vă e milă să ucideți mieii,N-aveți atâtea bunuri de mâncare?V-ați și făcut căciuli strălucitoareDin bietul petic jupuit al pielii.Atât de milă mi-e de tot ce faceSufletul vostru sângeros de fiară,Că n-aș mai vrea să fie primăvară,Nici viață, nici lumină, și nici pace.Nu plângeți decât pentru niște rudeCare se sting; încolo n-aveți milă.Umili sunteți când … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Închinare Lui Nichita Stănescu

de

Cu fața hieratic suferindăȘi inima de vifore bătută,Poet suprem, privește-te-n oglindăCa să te-nveți să împlinești o sută.Cincizeci de ani, un înger într-o carte!Dintr-un Ploiești caragielesc pornit-aMereu scriind pe viață și pe moarte,Mereu mințindu-și morțile, NICHITA.Un echilibru nou acido-bazicÎn verbe urcă și, urcând, rămâne.Salut, în tine, pe-ntâiul clasicAl noii noastre poezii române!Un inocent putea să reînceapăDe … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Liniștita Plută

de

Ce faci și ce mai faci și ce se-ntâmplăCu tine, cea de gura mea născută?În dragoste ești liniștita plutăCe cară-n cer a mea arzândă tâmplă.Tu râzi și plângi și râzi de-mpreunareȘi nu sunt eu cu tine ci e lunaȘi totuși vor dura întotdeaunaAceste regăsiri atât de rare.Desigur, tu mă știi și ca osândăȘi ca eliberare; … Citește mai mult