Nu vă e milă să ucideți mieii,
N-aveți atâtea bunuri de mâncare?
V-ați și făcut căciuli strălucitoare
Din bietul petic jupuit al pielii.
Atât de milă mi-e de tot ce face
Sufletul vostru sângeros de fiară,
Că n-aș mai vrea să fie primăvară,
Nici viață, nici lumină, și nici pace.
Nu plângeți decât pentru niște rude
Care se sting; încolo n-aveți milă.
Umili sunteți când starea vă-i utilă,
Și, iată, cerul nu vă mai aude.
Capul purtând căciula sugrumată
Ca un mormânt de miel, așa arată.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o tristețe profundă și un dezgust față de cruzimea umană, simbolizată prin uciderea mieilor și transformarea pielii lor în obiecte de lux. Tonul este unul de revoltă și de pierdere a speranței, dorindu-se chiar dispariția primăverii, a vieții și a păcii.