Versuri corectate și adnotate
Te simt mai aproape c-o viață,iar inima-mi bate în pieptlovind în pereții de gheațăce-o-nchid în destinu-i nedrept.Îți simt nemurirea prin stâncăși-aștept ca blestemul străvechisă-și piardă puterea căci, încă,mai cred în destine perechi.Eram într-o viață-mpreună,sortiți nemuririi în doi,dar neguri au vrut să răpunăiubirea sădită în noi.În viața eternă pe carenimic n-a putut să ne-o iaîmi ești, … Citește mai mult
M-am pierdut în paradis.Și-am cules două zambile.M-am pierdut în paradis.Și m-am întâlnit cu tine.Soarele a răsărit.Și mi-a orbit privirea.Atunci când te-am întâlnit.Mi-am regăsit nemurirea.M-am aruncat pe un nor.M-am lăsat purtat de vânt.Dar am devenit muritor.Și-am căzut iar pe pământ.Tare aș vrea să mă întorc.Să fiu iar în paradis.Să-ți văd chipul blând de înger.Dar totul e … Citește mai mult
E atâta liniște pe chipul tăude parcă timpul s-a oprit o clipăși te-a-nvelit cu-a nemuririi-aripă,pierzându-se apoi pe drumul său.Zeiță-mi ești, și-ai coborât din visîn brațele-mi deschise pentru tine,în inima-mi ce toată-ți aparține,un dar ce, poate, îngerii-au trimis.Și te privesc, și-al tău aș vrea să fiucât cerul se va bucura de stele,cât timp pământul va rămâne … Citește mai mult
Zeii nu mor. Moare doar credințaingratei mulțimi a muritorilor.Zeii sunt nemuritori. De privirile noastreîi ascund nori argintii.O, Tesalie sacră, ei Te adoră,de Tine-și amintesc în sufletul lor.În zei, ca și în noi, înfloresc amintirile,tremur al primei iubiri.Când zorii sărută Tesalia,fior din traiul zeilorstrăbate văzduhul și uneori o diafanăformă plutește deasupra colinelor ei.
Sunt doar o fărâmă din praful de steleCe-n spații astrale petrec ani luminăCu norul galactic, în mari carusele,Sunt micul fragment de esență divină.Plutesc în neant căutând o ieșireDin spațiul etern, ca să-mi caut menirea,Mă-ndrept spre Pământ și privesc cu uimirePlaneta Albastră ce-mi vrea nemurirea.Voi fi o ființă cu trupul magnificCe-n vremuri apuse-alerga în lagunăCu nările-n … Citește mai mult
Duhul e nemuritor, cred,Dar nu trece-n altă lume,Doar aici pe pământ rămâne,Aici va trăi pribegind.Printre altele, îmi amintesc,La Roma Cassius am fost,În Elveția Vilhelm Tell,Camille Desmoulins la Paris…Poate voi fi ceva și-aci.
Ai vrea și tu, aș vrea și euca vara-n care macii cântăsă fie vara cea mai sfântădin calendarul tău și-al meu.Și, împreună de-am puteacărarea macilor s-alegem,cântarea lor să înțelegem,ne vom iubi și vom spera.Că-n timpul nostru viitor,trecând prin multe anotimpuri,ne vom mai aminti-n răstimpuri,de-această vară fără dor.Iar cântecul de-ar încetasau vara macilor s-ar stinge,în nemurire … Citește mai mult
Dansați voi, umbre vesele și vii,căci nu mai sunteți gânduri de-altădată,nici vise ori frânturi sau cioburi, mii,ci mă-nsoțiți spre zorii ce se-arată!Dansați, în timp ce vă privesc senincum colindați pereții din cabanăîn ritmul flăcărilor din cămince, în mișcări de salsa, vă emană!Priviți cu bucurie înspre noiși-aștept, cu nerăbdare, să îmi spuneți:tabloul cel fantastic de sub … Citește mai mult
Cu ce ne distanțăm de animaleDe avem zilnic doar un scop;Să ne-oferim simțuri analeMâncând?!.. Putând visa în loc!.Planeta vinde totul „free”,De ce plătim mereu orice?N-avem puterea să stăm!.. ViiDe ce-adunăm, muncim, de ce?.Facem din viață maratonDe la-nceput pân’ la sfârșit.Trăim perpetuu monoton..Murim și nu știm ce-am găsit.Ne pierdem clipe prețioaseCosând, șofând, muncind din greu.Pretinse ființe … Citește mai mult
Sunt albul dintr-un puf de omăt,Transfigurat pic de cristalDe-mi dai căldura să mă-mbăt,Din inima-ţi, ce-ai piedestal.Dacă deschizi azi o fereastrăO să-ţi pătrund în casă fulg,Un picur din planeta albastră..Mă voi topi-n urări cu sârg.Îţi voi da veşnic gust de viaţăDin picătura-mi de cristal.Topit de drag ţi-aş fi povaţăS-ai trai etern, de festival.M-aş face magul, să-l … Citește mai mult