Nu ştiu de-i simplă revelaţie,
Dar am aflat ce-i nemurirea,
Sau viaţa de apoi; când firea
Dispare.. O elucubraţie!.
M-afund în fizică şi legi,
Ce n-am crezut, n-am înţeles
Din bănci de şcoli.. N-am de ales;
Mă supun lor!.. De mă-nţelegi?!?.
.. Aleg doar una, că-mi dă girul
Răspunsului ce-l am acum,
La mijloc, spre sfârşit de drum,
Din mers în halte, urmând firul..
.. Căci stau ades cu morţi la masă;
I-ating, îi ascult, cu ei râd, plâng,
Cu ochi deschişi, sau strânşi.. mă strâng
Din tot pe unde-am fost, de-acasă.
Şi-s în acelaşi timp teluric
Prezent, pierdut în melancolic,
Fără de drog; sunt treaz-alcoolic,
Un endomorf.. Sunt barbituric!.
Sunt sigur punct de chintesenţă
De-atom palpabil, cu neant,
Tăiat faţete-n diamant
Sclipind frugal.. de-o existenţă.
Dar tot eu sunt la braţ cu morţi;
Deci sunt şi ei, dacă-i am eu..
Sunt partea mea de pedigreu,
Plecaţi, prin tragere la sorţi.
De sunt şi-aici şi, sunt şi-acolo..
Şi ei de-acolo sunt aici!
Convingeţi-vă, scumpi amici,
C-o fi ceva, de-aici.. dincolo!.
.. Căci ce-n memorie aduci;
Ce-i ce-s chemaţi, trebuie să vină!
Real-prezent, cu mort se-mbină..
„Apoi”, e-n fond „odată”, „atunci”!.
Îmi mângâi bunul meu prieten,
Un câine ce-ar vrea să-mi vorbească;
N-oi fi tot eu, de azi pe mâine,
Întors din cripta strămoşească?..
Nici nu mai ştiu! Ştiu alţi de mine?
Le sunt alături, cum i-am eu?
Sau ei sunt vii şi, mort sunt eu?..
Sunt eu plecatul? Vin din mâine?.
Cred mai curând că suntem toţi,
Când adunaţi un tot, când vid;
Cunoscuţi, din nimic stupid
Plecând.. Şi, iar bătând la porţi!.
Şi-aşa mă ard din scoarţă-n lavă,
Sau zbor, expir de bioxid,
M-adun din praf, ard coroziv..
Sunt gaz, lichid, sunt dur, otravă!.
Şi-am dorul pur, neprihănit
Să mă preling în gând alături,
De-aniversări; făclii pe torturi..
Plecat.. îs muritor sosit!.
Mă dezmembrez pe zi ce trece;
Deja-m umplut Pământ de mine,
În particule. Sunt facsimile,
Mă restrângând în vers.. De-oi trece?!?..
28. 05. 2011
Sensul versurilor
Piesa explorează misterul vieții de apoi și relația dintre viață și moarte. Vorbitorul reflectă asupra nemuririi, a conexiunii cu cei decedați și a naturii existenței, sugerând că trecutul și prezentul se întrepătrund.