Versuri corectate și adnotate
În bibliotecă.În bibliotecă atâtea semne, atâtea tristeți, atâta glorie și atâta neant.În biblioteca mea, cărțile cuminți ca niște fecioare de lut care știu mai multdecât ar vrea să mărturisească, cărțile ca niște întrupări ale unui anotimp nesupus,cărțile înmugurind sensuri poleite de vreme, înțelesuri de mult estompate,cărțile cu viața lor secretă, cu destinul lor arcuit tandru … Citește mai mult
În neantul de-apururi te aflai așa de bineCufundat în vecinicie rece și nesimțitorNici plăcere-nșelătoare care trece precum vineNici durere nemiloasă cu-al ei zbucium zdrobitor.Și-ntr-o zi pe-această lume te-au adus fără de voieÎntrupându-te din lumea fericitei neființi,Și-ai venit, nevinovatul, la povară și nevoieSă-mplinești pedeapsa vieței moștenită din părinți.Pentru ce? Pentru ca însuți s-aduci pe-alții după tineȘi … Citește mai mult
Bocea: Neantul cel greu,Drum: Nimicul, Nihilul extrem,Destin: A merge, merge, merge,Visul: Dumnezeul.Pe el aș dori oriunde,Pe visul nebun în crezul mare,Să-i spun: Doamne, Doamne,În rugăciune.În luptă nu-s viteaz mare,Mă umplu cu amor de Zeu:Omul vrea pace mereu,În prag de moarte.
Dar, vai, toți cetățenii care sapăȘi obosesc și dorm și sapă iar,Lărgesc inconștient acest coșmar,Lărgesc inconștient această groapă.Și, în curând, în ultima etapă,Ea o să fie semnul tutelarAl pierderii de miez și de hotarȘi-n ea întreaga țară o să-ncapă.Opriți-vă, prea întristate gazde,Voi credeți că săpați neobosit,Ci doar un nou neant ați adâncit,Eroarea-i fanatismul pândei voastre,Dar … Citește mai mult
Rotiri solare, aştrii-n agonie.Necunoscute ceruri sorb neantul,Trăiesc şi mor visând tăcut Levantul,Din clipa stearpă recompun vecie.Se roagă-n taina lui hierofantulSporind lumina zilei ce-o să vie,Dar zodii reci se sting peste câmpieŞi prima rază şi-a vândut talantul.Un univers şi-o stea clipind fierbinte,Un altul şi alt astru decăzutŞi peste toate-aceste sacre ţinte.Domneşte, sus, un Soare Absolut.Un leagăn … Citește mai mult
Niciodată nu mi-e dor de mine.Nu-s decât clipa care-și recunoaște căderea.Sunt verbul care nu exprimănici ființa, nici lucrul.Uit că mi-am pierdut amintirile,pietricele pe un biet drum.Să aplaud ceea ce mă nimicește:vântul, viscolul,voința de-a nu fi nimic?Ce fosilă se-agităîn plămânii mei?M-am decis să fac autopsia neantului.Să fiu abstract mi-e de ajunsca să meritcea mai pură absență.
Pentru Robert F. Roeming.Găsesc neantul foarte confortabil:mă simt bineîntre pereții lui care o iau razna,acoperișurile lui căscateca să invite steaua să-mi facă o vizită,și fântânile luifără apă și muzică.Sunt fericit că nu mai amgrija fericirii.Un stejar mă întâmpină:”Vei fi eu, voi fi tu”.O barză adaugă:”M-ar bucura să zbori în locul meu”.Nu simt nevoia să exist.N-am … Citește mai mult
Miraje – utopiile se topesc în zare • zarurile orizontului pehazard • prea mult tulbure în toate aceste suspiciuni alesperanței • prea multe așteptări absurde – căi imposibile –poteci măsluite • căci imposibilitatea nu se bizuie pe-oneînțelegere a realului ci pe-o fatală incomprehensiune atranscendenței locuite de refuz • a transcendenței ce nu e – șinu … Citește mai mult
O poezie e o veste despre neant • stoarsă din neantul altor veștidespre neant • tipărite de privirea prin creștet • privirea princreștetul capului ce urmă până la neantul fără cap • ca un călărețfără cap călărind privirea-prin-creștetul-capului •privirea-prin-creștetul-capului privește prin creștetul capuluiprivirea-prin-creștetul-capului • privirea-prin-creștetul-capului eo deschidere fără ochi spre o altă privire • o … Citește mai mult
Atât de muritor, încât pruncul s-a sinucis cu cordonul ombilical:„Noaptea descrește în mine. Mă nasc fără rost. Pendulul vibrează în pieptul strămoșilor mei; nu pot lua parte la acest război spre care mergeți voi toți ― în oglindă săracii par mai săraci..Există un glonț inventat pentru mine care aleargă prin exteriorul matern. În empireu s-au … Citește mai mult