Versuri corectate și adnotate
Eu n-am urât, chiar de-am tânjit atâtPe veci eu te-am pierdut, dar n-am urât.Oricât te scalzi în foc de diamant,Tu ai în suflet noapte și neant.O știu de mult. Căci ne-am văzut în vis,În inimă cu-al beznelor abis,Cu șarpele ce-n pieptul tău mușca –Și jalnic te-am deplâns, iubirea mea.
O ființă pe care n-o cunoaștem e o ființă infinită, capabilă, atunci când intervine, să ne schimbe neliniștea și povara în auroră arterială.Între inocență și cunoaștere, iubire și neant, poetul își așterne zilnic sănătatea.René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Între o floare culeasă și alta dăruităInefabilul neant.
Nu cheltui în tristețe părelnica ta zi!Pe drumul nedreptății să-ți fie calea dreaptă.Și pentru că la capăt neantul ne așteaptă,Închipuie-ți că nu ești – și liber ai să fii.
Te chinuiește gândul că faci mereu păcate.Din orice bucurie o vină ți-ai făcut.E fără rost tristețea, Khayyam, căci după moarteVeni-va sau iertarea sau neantul absolut.
Nu mă căutați în prispa puteriiEu merg pe drumul NeantuluiȘi joc jocul ce pierdeTimpul meu nu se învârtește după vântÎncă sunt copilArunc cu pietre în apeȘi mă mirDe ce nu se revarsă mărileDacă toate râurile se varsă în eleStelele dorm drepte în visele mele.
E-o altă natură,care furădin noi ce poate.Alți cai cu coburiigrei. De pustietate.Sau de nerost?Sau de urât?Altceva n-a mai fost?Nu. Atât.Jaf mut.Un pumn de neant.Mă-ntorc. Mi s-a părut.Răsturnatul diamant la fântâna stelei Rut.
– Vă salută, domnule.– Nu pe mine, somnule.– Cucuveaua, domnule.– Nu pe mine, somnule.– Cine sunteți, domnule?– Cucuveaua, somnule.– Cer iertare, domnule.– Cere totul, somnule.– Vreți și restul, domnule?– Vreau neantul, somnule.– Agonia, domnule?– Sincronia, somnule.– Unde sunteți, domnule?– Pretutindeni, somnule.– Ca trecutul, domnule?– Ca văzduhul, somnule.
Prin văzduhul moale ca un șale-o ațoasă îndeletniciredin burdufe și din lireplouă oblig, surd, egal.Cu lăcuste și omide,fără noimă, mierea nopțiicurge rece prin necopțiipomi ai secetei lichide.Zgomotele cad, nu cad;viața este sau a fost.Un același gol anostcalcă-n oameni, zboară-n brad.Și-umblă-n paseri, umblă-n apeagonia, spleenul, golul.Deznădejdilor, nămolulnu li-e câmpul mai încape.– Insule, te bate vântul…– Vântule, … Citește mai mult
În străfundurile misterioase ale ființei lui,celulele șușurau melodia neauzită a bolii.Sângele lui ducea cu sine corăbiile neantului,biruitor.