Johann Wolfgang Von Goethe - Parabază
Cugetul, în bucurie, / Năzuit-a, cu ardoare, / Să descopere, să știe / Ce-i natura, … →
Cugetul, în bucurie, / Năzuit-a, cu ardoare, / Să descopere, să știe / Ce-i natura, … →
Mărirea și splendoarea au trecut; / Căci dacă hoinărim devreme-n zori, / Tămâia n-o vedem … →
Se pierde labirintul. S-au pierdut / în ceață șiruri de eucalipți, / umbrarea, și veghea … →
Ce dușmănos și dur e / Azurul mării-n fața Nemărginirii sure, / Și sub atâtea … →
O dimineață. / Mirosul de furtună și rouă crește-n față. / Râvnește spații / Virgin, … →
A luat cu sine vântul toţi nourii tristeţii. / E verdele grădinii nou nestemat tezaur; … →
Iubirea-i parfumată ca un buchet de trandafiri. / Iubind, îmbrățișezi primăvăratice veniri. / Eros aduce … →
Ascultând păsările cum cântă / pe voci diferite îmi pierd / perspectiva despre istorie. / … →
Mă-ntorc acum spre viitor cu fața. / Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape. / Și … →
Dorul de mamaia nu mă lasă, mi-e dor de pâinea mea de acasă / Cu … →