Georg Trakl - Toamna Însinguratului
Întunecata toamnă-n roade-anină, / A verii stinse veștedă splendoare. / Din văi căzut un pur … →
Întunecata toamnă-n roade-anină, / A verii stinse veștedă splendoare. / Din văi căzut un pur … →
În casă nu e nimeni. Toamnă în camere; / Sonata strălucirii lunii / Și trezirea … →
Seara, când prin aurita vară spre casă pășim, / Umbrele cu noi sunt sfinte fericiri. … →
Răcoarea sumbrilor ani, / Durere și speranță / Ocrotesc ciclopicele stânci, / Munți nelocuiți, / … →
Odihnindu-se-n pământ cristalin străinul cel sfânt, / De pe gura sumbră i-a luat un zeu … →
Strâns în cătușe, – acordul plutit și blânda seară, / C-o stea, cleștarul apei crestează-ncet, … →
În dimineața aceea / norii erau niște draperii fantastice / falduri de plumb ale unei … →
Din pământ, din locuința / Mamei tale, ieși zâmbind, / Prahova! Și stai mirată / … →
Când geme și urlă și tună / În martie cerul cu ploi / Sosește-n stârnita … →
Prin vișini vântul în grădină / Cătând culcuș mai bate-abia / Din aripi, și-n curând … →