Versuri corectate și adnotate
Prinde-te de nori c-un lacătRuginit pe la călcâieȘi mă plouă cu tămâieCând mă vezi plutind, în treacăt,Peste gemete de muzeCare-ncearcă să m-acuzeC-am trecut deșertu-n bărciTrase-n țipete de țărci. Dacă vezi, de-acolo, spaimeCu ochi verzi la subsuori,Prinde-n lanțuri niște cioriȘi le-mbracă-n coji de haineAlbe-n coate, cum or fiNăscocite într-o ziGoală pușcă de luminăȘi de logoree plină. … Citește mai mult
Pe căi de dimineață,cu stihia pe fațăam sânecat,am mânecat,însinguratpeste pământul întunecat.Și când apa cea maredin soare-răsare,în apa cea micădin izvoare,despicănoaptea de lumină,trupeasca-mi tulpină,din a somnului tinăo am despărțitlămurit,o am curățitsmerit,cu pumni de răcoarece doare,înghețareplăcutădin cutăde apă neîncepută.Și cu zortropăitor,pe urme înturnat,tălpile mi-au cântatpeste tăceri de revărsat.În cămară m-am oprit,lacăt am zăvorit,făclii am aprins,Și cuget desprins,Și … Citește mai mult
Vreme trece, vreme vine,Toate-s vechi și nouă toate;Ce e rău și ce e bineTu te-ntreabă și socote;Nu spera și nu ai teamă,Ce e val, ca valul trece;De te-ndeamnă, de te cheamă,Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte,În auz ne sună multe,Cine ține toate minteȘi-ar sta să le asculte?..Tu așază-te deoparte,Regăsindu-te pe tine,Când cu … Citește mai mult
Într-un mediu instabil, un copil nu-i abilSă discearnă între cei reali și cei neverosimilUmil și sensibil, teribil de închis în sineUrcă din abis doar când iese de pe sineÎn fine!Efect de turmă, anturaju’ curmă drumulDefect de la 10 ani, deja pe noi scoate fumulDreptatea lui e pumnu’, și-orizontu’ mâineGata să te omoare pentru pâineDucând viață … Citește mai mult
Omul bătrân, dezamăgit de lucrurile toate,din pragul casei în soarele molcuțprivește câinele și cățeaua ce dau frâu liber instinctului.Pe gura fără dinți se aleargă muștele.Femeia i-a murit de ceva timp. Și eala fel ca toate cățelele nu vroia să știe de nimic,dar avea instinct. Omul bătrân adulmeca– încă nu era fără dinți -, noaptea venea,se … Citește mai mult
Viața începe cu târâtoarele –Amoeba, melcii, păianjenii,Apa cu fiecare val,Drumurile flămânde de spații,Rădăcinile când le e foame.Până și mineraleleSe mănâncă între ele,Diamantul are burta plinăDe toate celelalte.Tot ce vedem vertical:Diferite formeDe dansuri nupțialeCare ajung sublimul la plopi,Grotescul la munți,Curcubeul la șerpi.Noaptea bate în lunăToaca pentru înmulțire,Până și semințele au călduri.Cel mai desfrânat e copilulCare își … Citește mai mult
Deșteaptă-te române!Înțelegi ce spunem!Din ce dimensiune ce viziune are creatorulCe dă frâu liber dorinței, prematurul conștiințeiCombustiile spontane ale ființei, linteiLe-au furat să prindă secretul, wow,Resimțit efectul, n-au dovedit perfectulUnii și-au luat prefectulCică au inventat mai mult ca perfectul, ioVin din centru, din epicentruPământul-mi ține sceptrul, ăsta-i biletul la viațăÎncep cu dreptul, trăiesc momentul, prezentulNatura mea, … Citește mai mult
Oameni de foc, de-azur și cărămidă,ghem de năpârci sub frunze, de arbust,ciorchini de ură doldora de must,crengi înflorite, grele de omidă; Voi, scorburi largi cu putred cer îngust,ba viscolind a patimă toridă,ba fierți în oțețimi de auguridă,crunt mă-ncărcați cu ceață și dezgust. Și dacă pieptu-mi sângeră de silă,cred încă și-n cocorii voștri noiși-n stelele înfipte … Citește mai mult
Și nestatornicia, neașezarea ori vidul,trebuie să aibă un fel de odaieunde să nu le ajungă frigulși unde să se spele de ploaie.În toate, un punct stabil: în mareadomolindu-și în ancore clătinarea,în tot și în toate,păienjeniș și fluiditateși-ntreagă această mișcare-nțeleaptăare amestecare cu mâna mea dreaptă.
Oricine-ai fi: în seară, vino afarădin camera, în care totul știi;în zare, ultima-i casa ta-n seară: oricine-ai fi.Cu ochii ce, trudiți, au evadatcu greu din pragul cunoscut, ridiciușor un arbore întunecatși-n frunți de cer îl pui: zvelt, solitar.Și lumea ai făcut. Și ea e mareși ca o vorbă, ce-n tăceri se coace.Și vrerea ta cum … Citește mai mult