Acum limpezimea se face mai difuză.
Simt încă-închise ultimele umbrele.
Apare cineva ce-și trage
barca de gumă.
Vânătoarea de ierburi vine și își afundă
namila în nisip, o încâlceală
de varice. Este un monolit
desprins de pe vârfurile din Lunigiana.
Când îmi vorbește rămân fără suflare,
cuvintele ei sunt Adevărul.
Dar peste puțin va fi pe-aici învălmășeala
de cărnuri, gesturi, bărbi.
Toți lemurii omenești vor avea la gât
cruci și lanțuri. Câtă religie.
Și erau unii care nutreau iluzia că repetă
exploit-ul lui Crusoe.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă pe plajă, unde limpezimea inițială se estompează pe măsură ce apar tot mai mulți oameni. Versurile explorează teme precum iluzia, religia și natura umană, sugerând o deziluzie față de idealurile simple.