natura umana – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Dualitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Revin la vechea revelație;
Tot ce-i natură e suav,
Nesfârșit sursă de-ncantație..
Doar om.. ce aparține-i grav!.
Mă-ncânt de roze, de mistral,
De tril.. Zilnic resuscitez
Din aer hărăzit astral..
La ticăloși, mă prosternez!?.
M-avânt cu gândurile-n vis,
De dor mă-ngân de briza mării
Și-ajung.. Am tot ce mi-am promis,
De nu sunt subiect.. trădării?!.
Plutesc pe povârnișuri sure,
M-afund prin falnici seculari,
Beau din izvorul de pădure..
De nu pierd tot de hoți, de-avari?!.
Zilnic am câinele-mi de pază,
Îi simt privirea amoroasă;
În trist deșert îl am o oază..
Răni!.. Nedreptate nemiloasă!.
Și-am dragoste în caracter,
M-am educat din cărți, la bun!
Iubesc profund, ador mister!..
Sunt paria! Sunt.. un ne-bun?!?.
Ce să-nțeleg? Că-s tot natură;
Evoluat, un pelerin
Mă căutând pe-o scurtătură
De destin!.. Sunt copii de divin?!?..
Și dualist mă închin.. amin!?

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Inițiator

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Începe oare început, sau totu-i doar perpetuu ciclu;
cum mobila, din lemnul de copac, nu-i din semințe
născute-n luminișuri dintr-un putregai de foste ființe
și, Dumnezeu, ce-n joacă ne-a făcut, o să mai facă.. e arbitru?!?
și cel ce-ncearc-avid să strângă, fals să se delimiteze,
nu-i oare om ce-ncearcă, el, să devină un popor
dintr-un amestec de-alte și-alte nații, un migrator..
că doar așa nu-i un incest.. și face lume timp să-ncânte?!?
și dacă cultivăm mereu, ne educăm unii pe alții-n genii,
ce-nsămânțăm câmpii, cernoziom și apoi trăim din noi în grâne..
oare n-om fi pământ așa cum veșnic ni se spune?
că singuri ne săpăm culcuș, final în cripte, de milenii!?!.
și câine, ce numim domesticul cu crez, că îi dăm casă,
nu-i doar sublim prieten, ci-i el prietenia-n sine?!?..
că o deține, ne-a domesticit pe toți, pe tine și pe mine,
în mai uman, mai răbdător, mai sincer!.. lui, de noi îi pasă!?!..
e oare cum Big Bang nedeslușit, amăgitor
în început, ce n-are început din alt sfârșit,
ce mintea nu concepe prin taboo, ce-am încropit..
șă-și creadă singură neștiința de un a tot-începător?!?..
și-atunci ce simplu-i de-nțeles ce pare înfiorător;
nu-i totul de la sine „inventat” ca o spirală ce se-nvârte,
pierzând capăt și punct, căci nu le-avem, trăim pe unde scurte..
și-i prea pretențios, neacoperit.. să ne-ncropim în creator?!?..
sau poate idealu-i adevăr întâmplător,
dintr-o iluzie că împreună, cu credință-n noi,
creăm cu toții, vii, pe cei ce au fost, vor fi.. și toți cei de apoi,
un univers în paralel?!.. N-am fi realul inițiator?!?..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Ce Combinație…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate?
Cum om fărâmă-n plămădire-i și lumea-i om în unicate?
Cum gându-i o înlănțuire de ergi înșiruiți… conștiință?…
Cum nu-i și fier din plăsmuiri, ce sunt… cum de nu-i ființă?
Cum cuarțul ce-n cristale ține e evident că de el știe,
Cum și carbon și musca țețe au toți tipar de cum să fie?
Cum doar amestecul contează, toate la fel sunt în… ființate?
Cum calciul îmi alege osul, să-mi fie… și nu scoici uscate?
Cum apa ce-o țin nu mă-neacă, este și lacrimi și oceane?
Cum dorul se-nfiripă el singur, însămânțându-mi-se aleane?
Cum foc și arde și se-mparte și-n inimi… și-i tot el un scrum?
Cum timpul nu-i, nu el se mișcă, doar noi parcurgem știut drum??
Cum aerul omoară pește, ce tot din oxigen respiră?
Cum pomul frunza-și încrețește și nu-i la nimeni clorofilă?
Cum știe dragostea chimie și cum chimia nu iubește?…
Cum omul este tot secrete și nu știe singur ce este?
Cum sunt un lanț în răsucire și nu pot singur să schimb zale?
Cum drumuri sunt nenumărate și singur nu-mi cunosc o cale?
Cum câinele, ce-a fost un lup, iubire-mi dă mai mult de-un seamăn?…
Cum atunci lumea al cărui „in” îs, nu mă iubește… Și-i sunt geamăn?
Și chiar de-aș ști multe din ele -c-am învățat, dar de la alții-
Tot nu-i îndeajuns!… Răspunsuri nu-s, că genii-s presupus înalții
Ce mi-au predat din bagaj gene; m-au osândit în foc și fum
Și sunt pierdut și eu și-ai mei?!… Tot întrebând…”De ce și cum???”

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Specie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce frumoși suntem
din os făcuții;
nu-i diferență, timpul umplem
cum mamuții!.
Supremi pe scară
în vârful ei,
suntem apocalipsa planetară;
vânăm tot ce-i.
Cult ne-i omorul
de semeni, tot;
ne-ascundem – invocând soborul –
caninul-ciot..
.. Braț plin de mușchi,
licheni, lichele,
ne fabricăm și suntem.. „puști”
de jagardele!.
Distrugem totul
c-avem atomul
dăruit scump la făcut hoitul
speciei.. OMUL!
09. 10. 2010

Daniel Aurelian Radulescu - Cine-S Eu… Fizic?!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Oare din ce-s făcut?.. Din apă?
Că-mi curg ideile-n neștire
Sau sunt din fier fără simțire
Din hematii sau dintr-o.. placă!?
Căci sunt și moale precum puful;
Te poți culca sau te afunzi,
Sunt voalul „burqa” să te-ascunzi
Sau sunt un por.. Respir năduful.
Sunt mii de scumpe minerale;
Sunt aur de inel de nuntă,
Pot fi carbonul fin de-ascultă
Din microfoane Universale.
Conțin cristale, diamante;
Poate nu-s șlefuit deajuns..
De-o faci, pătrunzi în nepătruns,
Te porți ca mine-n nestemate.
Îți dau sursă de vitamine
Crescând alături.. De mă vrei?!
Să-ți fiu petardă de scântei
Soarbe-mi vigoarea, fii tu.. mine!.
Am proteinele existenței
De-aminoacizi esențiali.
Hrănesc o lume d-imortali..
Ia-ți ADN-ul inteligenței!.
Sunt sursa de-arderi din glucide;
De zahăr vrei am gust de dulce,
Nectar îți dau de nu te-ai duce..
Ce teamă am d-Efemeride!.
Topit, sunt sursă de săpun,
Lipidele-mi îți pot da sclipire;
Aș vrea să spăl.. o Omenire!
O Terră pură, un TU mai bun!.
Sunt la un loc o FíCíTURí,
O replică la nesfârșit
Cu gând să știu ce-i infinit..
Sunt Univers.. o AVENTURí!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Complexitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-o circulație prin mine, tot o limfă, un sânge,
sunt tranzitul din intestine,
un circuit electric fără baterii, nicio centrală
și cât de mult eteric sunt cu gândul care râde, plânge..
sunt o minune care mă repar, eu mă fac bine
chiar dacă mă rănesc din dragoste, sau dintr-o boală..
Sunt o splendoare și nu-s singur, lumea-i plină
de salamandre ce infinit își dobândesc din l***a amputată
și dinții-și cresc mereu și crocodilii și delfinii
și pomii înfrunzesc tot renăscând și mucegaiu-i și penicilină..
dar am în plus și-o altă calitate; din muncă singur mă creez și tot eu îmi fac plată
și zbor, înot, sap în pământ, pe gheață alunec, călăresc.. Sunt beduinii!.
Am însă și taboo-uri; primitiv mă port, mă războiesc civil
mai rău decât furnici, albine.. nu-s mai presus de lei
căci omor tot în jur, copii și semeni de nu-mi sunt familii,
chiar și pe-ai mei.. Iubesc nespus să-l am pe altu’ umil,
să-l chinui, să-i îndop abstractu-mi mințile spălate, propriile-mi idei..
Sunt doar o noțiune-n fond; tipare sunt și geniul și debilii!!!.
Pe zi ce trece redescopăr c-aș fi-n fond de-o dezolantă de simplicitate,
ce-o descâlcesc, dar superficial, nededicându-mă, pierzându-mă-n complexitate!
.. În concluzie mă dau exemplu, pentru că-mi asum o-ntreagă, neînțeleasă umanitate..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Legături Antagonice

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bacilu-și are bacteriofag,
la parazit, e eritrocita;
la nepăsare e ispita..
La ură, t-adresezi cu drag.
Insecta-ți dă mortal și miere;
de-i anofel, sau e albină..
De pici, ca ele-n plasă, ai vină;
păianjenulu-i sunt „plăcere”.
Pasăre-i pui și este uliu,
ciuta se naște pentru lup.
Vulcani de presiuni erup..
Nu-i toi, sfârșit, fără preludiu.
Natura, doar prin tatonare
și-a câstigat perfecțiunea;
omu-i ură, delațiunea..
La rău, nu facem îndreptare.
Nimic n-am luat de la natură;
nici unicat, măcar de formă.
Crearea, ne-o credem enormă,
Distrugători!.. O tevatură!..
16. 07. 2010

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Natura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă-nchin la frumusețea-i, ce-i natura,
Fără perfectă simetrie, un tot anarhic;
Copacii nu-s pătrați, nici tril dulceag-sarcastic..
E totul inedit, un altfel, ca aventura.
Parcă nici nu-mi revin cum de nu-i ternă
Cu tulpinile ei strâmbe.. fără șefi pe tronuri,
Cu prea mult verde-nfipt în cafeniu de tonuri
Și albastrul clar de vis.. privit din cap pe pernă..
Dulceața-i din salivele de infime gâze
Și far din licurici e, se arzând de amor
Și, chiar de fier de are, pana-i este zbor..
E-o creatoare eternă, fabrică de muze.
Nici apele grăbite-n valuri, repezi spume,
Nu-s mereu clare și nici drepte linii.
Pădurile-n stejari sau chiparoși sau pinii,
Nu-s țambre șlefuite.. Alb nu-i omăt pe culme.
Și oceanele-s prea mari, nici blânde, line,
Cum nici pe cer nu-s nori tăiați în forme fixe.
Până și sori și lună-s pierderi în eclipse..
E-apoteoza-n haos.. și nici nu intervine.
Cum oare din pământ face bujori și roze,
Dar și ciulini, otrăvuri, din mucegaiuri leacuri..
Și-o venerăm oricum, defectele-i sunt fleacuri;
Cutremure, tsunami, sunt doar.. metamorfoze.
Și munții-s reci, hidoși de roca gri și sumbră;
Nu-s piramide-n colțuri și laturi îs inegale.
Nici păsări nu-și respectă mereu la fel escale
Și până și imagini avem mereu cu umbră.
E peste-nchipuire cum crima-i preaslăvită
În ierarhia morții, iar viața și-o croiește
Neînțelegând selecții; slabii nu-și ocrotește!
Benevolat, noi vrem să-i învățăm, ispită?!.
De ce-i slăvim mereu perfida-i armonie
Când totul se consumă unul pe altu-n rând
Și ne creăm tipare, ‘n artificial crezând..
Vrem s-o învățăm supremul.. cum trebuie să fie?!?.
Și-atunci s-o copiem mărunt și-n anvergură,
În clone de talent, culori „neîntâlnite”..!?
Ori muzică-i suntem și cărțile ispite?!
Cu drept ne invocăm top-ego de natură?!?.
Așa cum e, cum sunt, mi-e dor de EA mereu;
Zvârlit, un cromozom cu genele-ntr-un Y,
Ales să pic român, nu spaniol, nici grec..
Călătorind hai-hui, pe neștiut traseu..
L-așa sublim colos, ce viața-mi dă, îmi fură,
Sunt un melanj pierdut de calități-defecte;
Un handicap de rând printre pieiri perfecte..
Sunt tot un imperfect.. Căci sunt și eu, natură!
16. 06. 2011

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Pierdere de Timp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De ce vindem doar spațiu, nu și timp,
Negând suprema necunoaștere-a enigmei
De-un Univers, ce-l dibuim cotrobăind,
Înlănțuit mărgele de-ani lumină-n infinitul migmei.
Lipsiți de simțuri, ce le credem top,
Neputincioși, sau doar cuprinși de lene,
Insinuăm la legi doar limitări de scop
Și ne purtăm para-deștepți, în anateme.
Planetă, cosmos, le-mpărțim felii
Și partajăm avari doar materialul,
Uitând dimensiunea timpului de-a fi..
Pierdută-n lupta cu irevocabilul.
Credinței fii, sau produși de selecție,
Perfectu-l renegăm, pentru handicap;
Proștilor, neadaptați, le oferim protecție,
Discriminând normalul.. cap la cap!?.
Sper într-o lume numai de roboți,
Cu ideal, ce pururi să domine,
Să-l merite -nu minți de doar doi coți-
Și „timp” să aibă doar ce e valoare-n sine.
Șans-am avut-o în mai multe manșe,
Progresului, ce ne-a fost hărăzit, rapid,
Dar nu ne cumpărăm organ, trupuri în tranșe,
Spre-a supraviețui.. perfectul individ.
E-o minimă cerință-n fapt real,
La un partaj determinat valoric;
De-a dedica din timpu-ne areal,
La Terra-n mers.. ce-o pierdem euforic.
Sigur e c-avansăm în involuție,
În misticismul propriilor religii,
Cu teorii nepuse-n execuție..
Perfectu-l pierdem.. timpii în vestigii!.
Ieșirea unică-i de-a imita natura,
Ce-și reînoiește timpul canibalic,
Amestecând peren cu aventura..
Neconcludent de-i etică.. sau animalic!

Daniel Turcea - Ce Va Fi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I.
Ce va fi când se va afla
ce putere aveai, cât puteai făptui
tu, cel hotărât
prin naștere
stăpân al lumii, omule, oricare.
La cer, la soare, la lună
minunându-se
cum firea apei nu se schimbă-n gheață
asemeni sufletului ce-a ucis.
La secunde, la pământ,
la schimbări,
la firea lemnului ce înflorește
asemeni celui purtător de jertfa împăcării,
punte peste cer
din măslin
cu untdelemnul bucuriei,
în toate vede rânduială,
gingășie,
delicații atomi,
conglăsuirea,
culorile, formele, chipurile
întoarcerea la aceleași, rămânerea în
cele stricăcioase,
dar cel mai minunat
lucrul, sămânța.

II.
Taina nepătimirii,
contemplarea nepătimașă a lucrurilor,
nu urcă în orgoliu,
nu cade prin neștiință,
nu se abate prin lepădare și ură,
nici prin iubire nesocotită și patimi,
nici nu rămâne înăuntru prin lene,
nici înafară prin nepăsare,
așa privește totul,
atunci vei privi la om minunându-te
de chipul lui cel tainic
de care nu știe,
încă având hotar
mintea ia forma lucrurilor cunoscute,
dar ajungând la cel fără chip,
se face fără chip
și cum ideile nu se răstoarnă una pe alta,
nu descoperă prin grai comoara.
Iată ca să nu se creadă pe sine
desăvârșit, are uitare și neștiință,
cel muritor
cu cel neînsuflețit
se despart și iar se vor
uni
spre mărturie
ce puțin au trăit.