Buciumă toamna
Agonic – din fund –
Trec păsărele
Și tainic s-ascund.
Țârâie ploaia…
Nu-i nimeni pe drum;
Pe-afară de stai
Te-nabuși de fum.
Departe, pe câmp,
Cad corbii, domol;
Și răgete lungi
Ornesc din ocol.
Talangile, trist,
Tot sună dogi…
Și tare-i târziu,
Și n-am mai murit…
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj autumnal melancolic, accentuând singurătatea și trecerea timpului. Natura este personificată, iar elementele cadrului (ploaia, corbii, talangile) contribuie la crearea unei atmosfere triste și contemplativă.