Versuri corectate și adnotate
De sete-un tigru crunt gemea –Eu pe nisip umblam –O stâncă-n tihnă picuraȘi-n mână apă luam –.În ochii lui – murind tăcut –Cătam și se vedeaCum o imagine-a crescutA apei – și a mea –.Și vină n-am – c-am zăbovit,Nici el – așa socot,Dar când aproape am venitVăzut-am că e mort.
De mic copil, eu n-am pututSă fiu ca alţii – n-am văzutLa fel ca toţi – n-am luat cu mineDin primăveri, zile senine –Tristeţi din sursă nu am scos,Iar inima, fără folos,Am vrut s-o înveselesc puţin –Însă iubind, am fost meschin –Şi-apoi, din fragedă pruncieAm fost atras la nebunieDe lucruri rele, bune, mii,De tainele ce-s … Citește mai mult
Pe câmpul alb ca foaia de hârtieS-a zugrăvit ca-ntr-un abecedarUn iepure dând iama pe moșieȘi, fugărindu-i urma, un ogar….Și-un vânător de lemn cu șapca verdeCa-ntr-un album ochește fără ură,Și pușca scoate foc, fum alb se pierde,Mânjind cu sânge negru o pictură.
Posomorâtă-a lor înlănțuireNu e decât un spasm încremenit –Supremă încordare de granit,Rămasă dintr-o altă întocmire.Demult, când dorul lor nebiruitÎl logodi cu vasta strălucire,Un braț semeț au repezit spre fire…Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit.Și-n vreme ce c-un gest de renunțareAtâtea stânci expiră-n vijelie,Suvoiul apei neîncăpătoare,– Șerpuitoare formă veșnic vie –Prin necuprinsa zărilor câmpieSe-ndreaptă către mări odihnitoare.
Bătrânul pădurar.Bătrânul pădurar visează parcă,Îndrăgostit de codri ca de-o arcă,Pe care-n timpi mai vechi ca amintireaEl a durat-o, rânduind în eaGalop de cerbi, bârlog de urşi şi unduireaIzvoarelor, să aibă fiarele ce bea.Sub ochii lui, plini de senin şi zare,Sub ochii oglindind o depărtare,Dureri şi bucurii de-ale păduriiS-au petrecut, şi-n suflet el le-a strâns,Şi neschimbându-şi … Citește mai mult
De săptămâni un roșu cerb prigoanași-o-nțețește. Ciuta-i printre ruguride corni, zdrobește în copite struguriși piere în făget. S-aude goana.Prin brume, cerbul, de imbold și visuric-un răget cearcă să se mântuie.Dar ciuta dispărută-l bântuie.Sublimul foc îl mână spre abisuri.De sete ars, cum tremură în totulajuns la iezer – cerbul! Dar abiaatinge apa mulcomă cu botul.Din luciul … Citește mai mult
Ce mlădios e piciorul asinuluiCa un deget copita mică atinge clapele pietrelorCoapsele au o legănare în mers ca apeleAsinul cunoaște pleoapa potecilor.Diamantul piscurilor tale sticla zborului de vulturDar pupila asinului a închis înălțimile.Lacătele stâncilor nu-l speriePoartă pe grumaji frunzele poverilorȘi țipete izbucnesc din elCum din argintul râului pescărușii
Cum se bucură de eleganța trestiilor, rațele sălbatice,păpurișul destramă un cântec pe panglica nemișcăriiîn ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor.bursucii se leagănă în adiere cu arbuștiipitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului,caprele negre fac alpinism,oglindesc înălțimile,ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului,și plugurile fac dragoste cu țărâna, o sărută, o mușcă,iepurii se pitesc la marginea zilei ca … Citește mai mult
Înaintede-a fi sataceastă îngrămădire de ruineușor înclinate pe sub arborii cu crengileîncovoiate încât din loc în locse mai ițesc bucăți de zid afară din frunzișe o confuzie de reziduuriprăbușită într-o tăcereîntreruptă doar de murmurul nenumăratelorpâraie care curgpe ulițe întortocheate și îngusteși de vorbele sătenilorcu ochi mirați și neștiutoride păstoribălăbănindu-și amenințători bâteleîn urma turmelorpână sus în … Citește mai mult
De-acuma uită omul ce-ai fost și, pentru-o clipă,Fii numai așteptarea fiorului divin.Deodată ești beția ce n-o dă niciun vin,Și sufletu-ți pătrunde – ca-n ceruri o aripă –În stepa răscolită de vântul aprilin.Mirosul, pipăitul, auzul și privireaSe-aruncă deopotrivă pe cele patru zări.Ești ritmul ne-ngrăditei și singurei cântări,Talazul ce-nverzește urmându-și unduirea,Mireasma îmbibată de vis și avântări.Ești simțul … Citește mai mult