natura onirica – Versuri.pro

Dimitrie Stelaru - Copacul Magic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un drum se deschide și altele,
În el, pustii, se-ntâlnesc;
Lancea soarelui arde coroana –
Pe scoarță mușchii lâncezesc.
Amurgurile aduc somnul,
Cu falduri imense de stele;
Nici un nor nu umblă în cer –
Nici un vânt nu deapănă frunzele.
Rădăcinile aud pământul
Clare, neîntrebând, risipite:
Jocul somnului strânge viață
Demoni și păsări uimite.

Serghei Esenin - Aburi Ling În Treacăt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aburi ling în treacăt
Malul somnoros.
Galbenul capastru
Lunii-i scapă jos.
Luntrea mea izbește
Tărmul îndesat.
Peste gard, biserici:
Clăi de fân roșcat.
Cheamă lung din baltă
Triste găinuși:
Liturghia nopții
Va începe-acuș.
Crângul, pe paragini
Lasă ceața grea.
În ascuns ruga-ma-voi
Pentru soarta ta.

Daniel Vişan-Dimitriu - Vulturul de Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe aripi de zări, uneori,
sau, poate, pe-un nor călător,
apar, producându-mi fiori,
imagini c-un vultur în zbor.
E-același, puternic și trist,
plutind liniștit pe un cer
pictat ireal de-un artist,
al artei umil mesager.
Își poartă misterul tăcut
și pare un vultur de foc
atunci când, pe cer apărut,
îi face doar Soarelui loc.
Îmi pare din timpuri desprins,
contrast între piatră și lut,
stăpân peste-un cer necuprins
sub care se simte pierdut.
Dar, azi, nu mă las captivat
și, clar, am să-i spun, m-am decis:
-Tu ești doar un gând ce-a scăpat,
ești vultur, dar numai în vis.
Daniel Vișan-Dimitriu
(2 oct. 2015, Vol.”Zece”)

Gerard De Nerval - Trezirea În Trăsură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iată cam ce văzui: Copacii-n a mea cale
Precum o oaste-nvinsă, fugeau, buluc, la vale;
Sub mine, din senin, de vânt parcă mişcat
Solul gemea sub valuri de caldarâm pavat.
Clopotniţe purtau prin plaiuri înverzite
Sate-ciopor cu case de ghips, acoperite
Cu ţigle, tropăind ca turmele, în jos,
De albi berbeci vopsiţi cu roşu semn pe dos.
Iar munţii îmbătaţi se clătinau: în zale,
Un şarpe boa, râul, peste întreaga vale
Întins, să le-nfăşoare părea a se iuţi,
Eu stam de veghe însă şi dam a mă trezi.

Emil Brumaru - Un Imn Sfios și Trist Va Fi Rondelul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un imn sfios și trist va fi rondelul
Pentru Marina. Ea e mama noastră,
A celor ce-și păstrează suflețelul
De mari și mici onirici într-o glastră.
Și-n cârlionții ce-i suspină mielul,
Și-n balega de fluture, albastră.
Un imn sfios și trist va fi rondelul
Pentru Marina. Ea e mama noastră.
Ce cu blândețe ne arată țelul
De dincolo de frageda fereastră
Sub care putrezește pătrunjelul
Și-n rouă-mbobocește-o brună astră.
Când imn sfios și trist este rondelul.

Leonid Dimov - Hipnapompică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Diptere străvezii la felinare
Dansează hora, sus, peste uluci,
Se coc lumini sub foșnet de frunzare
În colțul ulițelor, la răscruci.
Ce vuiet surd din turele de noapte
Fixează lumea-n ore timpurii!
Cum se rotesc cohortele de fapte
La poarta viselor, în scăfârlii!
Plutesc năluci din ce în ce mai iute
Peste livezi, în vale, peste urbi.
E trei din noapte. Dau să mă salute
Și mă-nfioară palpii lor cei curbi.
Se trece întunericul prin sită
De-o mână clătinată în imens.
O clipă; parcă, limpede, palpită
În fundul minții umbra unui sens.
I.
Totul nu e decât realitate:
Matinee cu viermi tentaculari.
Sticlesc ochi de cățele împăiate
În vitrine de curelari.
Coboară uruit de sacale
Spre orașul de jos.
Clopote supranaturale
Bat conștiincios.
Și se va lăsa o ceață,
Și se va lăsa un fum.
E tot dimineață
Acolo, la Capernaum.
Ucenicii prin lumea mare
Rătăcesc, mătăsoși, pe jos.
Iată-i vin de-a călare
Asinul și Isus Hristos.
Navighează corăbii cu stegulețe,
Lunecă cisterne cu ulei,
Mor vrăjitoarele de tristețe,
Încălecate pe retevei.
II.
Tingirea pe care o ții
O lasă. E noapte adâncă.
Se zbenguie cai vineții
Pe colțul acela de stâncă. Iute.
Coloșii de ghipsuri
Cu ciucuri, cu ciocuri, cu pene,
Au pleoapa lăsată, au lipsuri.
Pe-aici ia-o, printre dughene!
Privește: antene de bestii
Cum ies din pământ. Să fugim!
Ne apără gardul de trestii
De negrul curent, de Golf-stream.
Dar uită-te ce de fregate!
E cursa celebră de mai.
E-un aer cu vergi zaharate
Din cer coborând: evantai.
E-un jeț. Te așază în el
Și sprijină-i tălpile goale
De creştetul lui Ezechiel
Culcat la picioarele tale.
III.
În şuier și vârteje stau pe loc,
Am fluturi verzi în barba cea de vată,
Livadă port în palmă. Drept breloc
Femeie duc, de nasturi atârnată.
În ochi adânci incendii calme joc,
Desculț, ațâț pământul să se zbată,
Șopârle scumpe dorm, ca-ntr-un ghioc
Alături de opinca-mi despicată.
Opritu-m-am din drum, aci, la mal,
Cu ce-am agonisit: căruță, cal;
De piatră-s turmele răsfrânte-n spate.
Și scormon bucuros după caval
În sarică, nevindecat Tantal:
Un cânt să-ncerc din câte-s, încă, toate.

Ilarie Voronca - Câte Statui Tulpina Ta Apleacă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe câmp ceștile florilor ca pe o tavă
Se-nfioară în stânjenei licoarea lunei
Albăstrele urcă spre cer o apă suavă
Iedera: tremurare în argint a strunei.

Păpădia își desface pânzele
Cum îndulcești gura aerului, cicoare!
Trifoiul își adună ca miei frunzele
Lucerna pune în glas o răcoare.

Rătăcire pe eșarfele ochilor
Prin pieptul păsărilor de brumă
Trandafirii opresc vântul în agrafa rochiilor,
Mușețelul clatină tălăngi ca o turmă.

Rătăcire prin scările buruienilor
În clopoței inima lămpilor crește
Lalelele au păstrat amintirea iernilor
În artere, mușcatele au înălțat creste.

Circulația sângelui în garoafe
Macii închipuiesc cascade
Au adormit gârlele ca harfe
Șoim, toaca de lemn, rotește, cade.

În topaz se tulbură cerbii
Rătăcire prin zăpada buzelor
Luceferii au lins laptele cerului ca șerpii
Au mușcat azima rumenită a fulgerelor.

Dar aici, margherită, floare stelară
Prin catifeaua liniștii pirogă
Ai dăruit visului o vioară
Sufletul s-a umplut de văzduh ca o orgă

Ion Caraion - Febre IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și-n cuiburi, berze stol, cum le-apucase
ceramica de-amiezi din chiparoase,
închipuiau un animal cu bască,
o labă de baracă fără șold,
cu pene și cu pipe, care cască
de-atâtea paseri și de-atât imbold.

Nichita Stănescu - Stăm Lungit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stăm lungit și iată smuls
tras deasupra, tras de beregată
îmbrăcat am fost și dus
în trup verde deodată.
Ah, să mai fi fost doar eu
iarbă pe un câmp de nori
când trimite Dumnezeu
să mă pască meteori.
Să fi fost eu albul ciucur,
vată de vapori întoarsă
ca în sus doar să mă bucur
pe sub stelele ce varsă
raze din lumina lor
prea sătule fiind în sine.
Taure să fiu sonor
înhămat la reci lumine.
Și mai sus de sus, mai sus
tălpile, doamne, mi-ai pus.
Dacă numai inima
ar avea mări avea,
picioare prelungi
ochi cu șapte pungi
în care ar zace
Noe-n șapte arce
și cu animale vii
încăpute în a fi.

Nichita Stănescu - Greșirea Cerului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Greșirea cerului.
Zburau vulturii întorși pe spate
și cu gheara întoarsă în sus
ca pe niște miei să fure,
steaua cu lumină ondulată.
Ca pe niște miei să fure de sus
lumina ochilor mei.
Zburau vulturii întorși
și pe spate prin cer
spinările lor coborâseră jos
și se ștergeau de șternul meu.
Cel le era trupul meu de carne,
pământul le era lumina aceea
de sus a ochilor mei