Un drum se deschide și altele,
În el, pustii, se-ntâlnesc;
Lancea soarelui arde coroana –
Pe scoarță mușchii lâncezesc.
Amurgurile aduc somnul,
Cu falduri imense de stele;
Nici un nor nu umblă în cer –
Nici un vânt nu deapănă frunzele.
Rădăcinile aud pământul
Clare, neîntrebând, risipite:
Jocul somnului strânge viață
Demoni și păsări uimite.
Sensul versurilor
Piesa descrie un copac magic într-un peisaj oniric, unde timpul și realitatea se contopesc. Copacul devine un simbol al vieții și al somnului, conectat la pământ și la cer.
