natura moarta – Pagina 6

Georg Trakl – Florile Soarelui

Voi, flori-ale-soarelui aurii, / Lăuntric spre moarte-aplecate, / Voi, maici de smerenie pline / În … →

Un cuplu de vulpi răvășea zăpada, / Călcând în picioare marginea vizuinei nupțiale; / Seara … →

Toamnă târziu, / În noaptea cu lună, / Cum vijiie codrul / Și geme, și … →

Roger era cât se poate de fericit că în stima tinerei sale soții devenise soțul-care-îl-umbrește-pe-Dumnezeu. … →

Mireasă dulce, / Te-ador când plângi, / Cum roua curge / Pe flori adânci! / … →

A sădi un copac și-i de-ajuns / dacă sămânța lui prididește muntele / Tu codru … →

Prin parc erau oameni spânzurați. / Frunzelor, din ce cântec sunați? / Vasta luminii dimineață … →

S-au întrecut / vântul haihui și soarele mut, / în liniștea trează, / s-aștearnă ici-acolo … →

Fluturii mei, fluturașilor, / vă cunosc după urmele pașilor. / Mă uit: dealurile, câmpia, / … →

A viscolit un veac pătrat / Cu aur, prin viroage, / Înaltul crâng l-au spulberat … →