George Bacovia - Gol
Dă foșnet frunza măruntă, / Umbra e rece-n pădurea sonoră – / O mirare tăcută, … →
Dă foșnet frunza măruntă, / Umbra e rece-n pădurea sonoră – / O mirare tăcută, … →
Pământul se-acoperă de tandre frivolități, / Ca o soție ce cu emoție dă ființei sale … →
Dimineață. / Are cunună de gânduri proaspete, / Lucește în apa înflorită. / / Amiază. … →
Villa di Garda, aprilie 1918. / Pământul / s-a învăluit / în fragedă / grație. … →
Viața se golește / într-o urcare diafană / de nori umpluți / de-ai soarelui ciucuri. →
Puritatea munților / urcă iar / în globul / timpului / îmblânzit. →
Nu lovituri de ciocan / ci jucăușe unde / fac pietricelele să cânte, / desăvârșindu-le … →
Rădăcinile de sub pământ / nu cer laude nicicând, / pentru că trudind în glod … →
O, cu ce melancolie / mă gândesc la tine. Tu, / negreșit, ai fi văzut … →
trad. Marin Mincu. / Taci. În pragul / pădurii n-aud / cuvintele tale; ci aud … →