natura linistitoare

Rafael Alberti – Cântec 16

de

O, cu ce melancoliemă gândesc la tine. Tu,negreșit, ai fi văzutce văd eu în astă-seară.Lucruri naturale, lucruribune și curate, sfinte,încât doar cu ochii-n lacrimimerită să le privești.Un râu care nu se mișcă,dar care ne-ntinde mâna,susurând numele nostru.Un cal ce-și ridică frunteacând ne vede-ncet, trecând,parcă vrând ceva să spună.Și un câine credinciosgudurându-se, și-aratădragostea și bunătatea.Un copac … Citește mai mult

Gabriele Dannunzio – Ploaia În Păduricea De Pini

de

trad. Marin Mincu.Taci. În pragulpădurii n-audcuvintele tale; ci audcuvinte mai noivorbite de picuri și foidepărtate.Ascultă. Plouădin nori răzlețiți.Plouă peste tamarinziisărați și arși,plouă peste piniisolzoși și zbârliți,plouă peste mirțiidivini,peste ginestra-nvoaltăplină de flori,peste ienuperii deșicu fructe-aromate,plouă peste fețele noastresilvane,plouă peste mâinile noastregoale,peste veșmintele noastreușoare,peste fragede gândurice sufletul naștepurificat,peste basmul minunatcare ierite-amăgea, ce azi m-amăgește,o, Ermiona.Auzi: Ploaia cadepeste … Citește mai mult

Georg Trakl – Sufletul Vieții

de

Declin surprinzând frunziș în noapte,Tăcerea-i spre pășune-apucă.Un sat se-nclină-adânc ca o nălucă.Prin negre crengi îi curg surorii șoapte.Însinguratul o să scape,Păstor pe negre drumuri, poate.O fiară din desiș încet se-abate.În fața zeității cresc larg pleoape.Blând curge-albastrul râu cu grații,Nori, seara-apar în despuiereȘi sufletu-n serafică tăcere.Și asfințesc vremelnice creații.

Georg Trakl – Reverie – A Doua Variantă

de

Blândă viață crește-mprejur în liniște,Prin verziș pas și inimă fug.Dorul zăbovește lângă tufișuriCare se umplu cu miresme.Fag gânditor în grădina cârciumii. Au amuțitClopotele umede; cântă un băiat– Foc care caută ce-i întunecat –O, liniște-albastră, răbdătoare!.Dă-i și voios curajNoapte-nverzită însinguratuluiCăruia steaua i s-a stins,Râs în vin purpuriu.

George Bacovia – Gol

de

Dă foșnet frunza măruntă,Umbra e rece-n pădurea sonoră –O mirare tăcută, poate cruntă,O amețire de toamnă, de-o horă.Un haos vrea să mă ducăDe unic uitând, și de număr –Un foșnet uscat mă usucă,Pe-un arbore plâng ca pe-un umăr.Și sfârâie-o ploaie ușoarăPe râpi, pe pădurea uscată –Caverna de-odinioară..Și zarea-ntunecată..

Giuseppe Ungaretti – Peisaj

de

Dimineață.Are cunună de gânduri proaspete,Lucește în apa înflorită. Amiază.Munții s-au făcut niște aburi firavi, deșertul invadent forfotește de neliniști, până și somnul e zbuciumat și statuile se tulbură. Seară.Când învolburându-se se vede goală, înflorirea cărnoasă a mării se face de sticlă verde, nu mai e doar sidefie.Acel negoț rușinos de lucruri trezește într-o clipă, dând … Citește mai mult