https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/daniel-turcea-explozia https://versuri.pro/daniel-turcea-explozia#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=84898 →]]> Sângele e desigur lumină
cum decade în geometrii.
Umbră a Semnului Yang, lung exod
– plexuri vii, din zăpada
din însăși Afara visării de lumi –
viața Baal te născu tu născând-o
dar dacă Timpul e Narcis
dacă realul e visul ce ne bănuie, Tu
ești
și nu ești
asfixiante ferești
peisaje cu oameni în gură
ploi de sânge între cruce și ură.

]]> https://versuri.pro/daniel-turcea-explozia/feed 0 https://versuri.pro/gabriela-melinescu-narcisus https://versuri.pro/gabriela-melinescu-narcisus#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46839 →]]> Dacă aș putea să mă uit
Dar voi ați pus un deget pe mine
Strângându-mi în urechi:
Asta ești tu, tu, tu!.
Niciodată nu voi mai privi în apa îngrozitoare
în care m-am văzut suferind
De neputința de a mă atinge,
De a mă pune la adăpost de răul
Care mă urmărește și mă limitează:
Asta ești tu, tu, tu!
Luați de pe mine mâinile, ghearele și ștreangul!
Nu mai strigați:
Asta ești tu!
Nu mă despărțiți de viață
cu vechea voastră
ură cordială.

]]> https://versuri.pro/gabriela-melinescu-narcisus/feed 0 https://versuri.pro/oscar-wilde-discipolul-poem-in-proza https://versuri.pro/oscar-wilde-discipolul-poem-in-proza#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58170 →]]> Când Narcis a murit, iazul plăcerii sale se preschimbă dintr-un potir de ape dulci
într-un potir de lacrimi sărate, şi Oreadele veniră plângând prin codrii, pentru a-i putea
cânta iazului şi a-l mângâia.
Şi când văzură că iazul se preschimbase dintr-un potir de ape dulci într-un potir de
lacrimi sărate, ele îşi despletiră cozile părului şi se jeliră iazului şi îi ziseră: ‘Nu ne miră
că boceşti în felul acesta după Narcis, atât de frumos era.’
‘Chiar a fost Narcis frumos?’ spuse iazul.
‘Cine să ştie aceasta mai bine ca tine?’ răspunseră Oreadele. ‘Pe lângă noi doar
trecea totdeauna, ci pe tine te căuta, şi obişnuia să se întindă pe malurile tale şi să se uite
la tine în jos, şi în oglinda apelor tale îşi reflecta propria-i frumuseţe.’
Iar iazul a răspuns: ‘Dar eu l-am iubit pe Narcis, deoarece atunci când se lungea pe
malurile mele şi privea la mine în jos, în oglinda ochilor săi totdeauna mi-am văzut
frumuseţea reflectată.’

]]> https://versuri.pro/oscar-wilde-discipolul-poem-in-proza/feed 0 https://versuri.pro/leonid-dimov-narcis https://versuri.pro/leonid-dimov-narcis#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=17801 →]]> Coboram cu luntrea, tot perechi-perechi,
Milă adunând, heu! din milă-n milă,
Am trecut de cotul Dunării străvechi
Soare tăvălind, vesel, în argilă.
O, ce mare dulce-n mult prea galbeni zori:
Pescăruşul fuse împuşcat degeaba.
Bâzâiau locuitori necuvântători
Când la Babarada când la Radababa.
Şi când mi-am înfipt braţele în ape
Luminoase până-n cel din urmă fund,
N-am ştiut să-l prind, să nu-l las să scape,
Printre alge roşii, chipul cel secund.

]]> https://versuri.pro/leonid-dimov-narcis/feed 0 https://versuri.pro/luis-vaz-de-camoes-de-aizei-senhora-da-beleza-ideia https://versuri.pro/luis-vaz-de-camoes-de-aizei-senhora-da-beleza-ideia#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18697 →]]> Despre splendoare, Doamnă, dă-mi ideea:
Pentru-acel păr de strălucire plin,
Unde-ai găsit un aur așa fin?
De la ce mină sau filon ai cheia?.
Feericii tăi ochi, privirea-aceea,
Respectul, demn de-un imperial destin?
Oare l-ai dobândit prin har divin,
Sau prin vrăjitorie, ca Medeea?.
Din care scoică-ascunsă ai cules
Perlele prețioase orientale
Ce le arăți, când râzi, ca să ne-ncânte?.
Pentru că ești așa cum ai ales,
Păzește-te, oglinzi nu-ți stea în cale;
Fugi de fântâni; la Nàrcis ia aminte.

]]> https://versuri.pro/luis-vaz-de-camoes-de-aizei-senhora-da-beleza-ideia/feed 0 https://versuri.pro/francesco-petrarca-vrajmasa-mea-oglinda-in-care-ti-tot-privesti https://versuri.pro/francesco-petrarca-vrajmasa-mea-oglinda-in-care-ti-tot-privesti#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21698 →]]> Vrăjmașa mea, oglinda, în care-ți tot privești
Fermecătoarea față, de cer și-Amor slăvită,
Întru a mea pieire te face să-ndrăgești
Nu vraja ei, ci vraja de dânsa oglindită.
Din inima ta – dulce cuib mie – tu m-ai smult
La sfatul ei: Prigoană haină și păgână!..
Și totuși eu – chiar dacă iubesc atât de mult –
Nu-s vrednic să fiu unde doar tu poți fi stăpână.
Dar ea știind, oglinda, ce lanț cumplit mă leagă
De tine, de ce face să-ți fii tu ție dragă,
Și pentru mine aspră, trufașe iar și iară?..
Narcis – ți-aduci aminte? – pe sine s-a-ndrăgit
La fel. Aceeași soartă te-așteaptă la sfârșit.
Dar nu-i pământul vrednic de-o floare-atât de rară!

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-vrajmasa-mea-oglinda-in-care-ti-tot-privesti/feed 0 https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xxxvii-il-canzoniere https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xxxvii-il-canzoniere#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21754 →]]> Laura este îndrăgostită de ochii ei reflectați în oglindă, iar lui nu îi acordă niciun fel de atenție.
Vrăjmașa mea ce ochii-ți oglindește,
în care-Amor și cerul au valoare,
te face să iubești ce ea nu are,
și-un muritor nu te mai ispitește.
Și, doamnă, ea așa te sfătuiește
din suflet să m-alungi, și n-am scăpare:
cumplit exil, dar n-aș avea onoare
să stau unde doar tu trăiești regește.
De-aș fi simțit că mă iubești fierbinte,
nu mi-ar fi fost oglinda o năpastă
când te-arăta haină și solemnă.
De Narcis dacă-ți mai aduci aminte,
și-atunci și-acum concluzia-i nefastă,
deși sunt flori ce fac iarba nedemnă.

]]> https://versuri.pro/francesco-petrarca-sonetul-xxxvii-il-canzoniere/feed 0 https://versuri.pro/federico-garcia-lorca-narcis https://versuri.pro/federico-garcia-lorca-narcis#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=22185 →]]> Copile,
Ai să aluneci în râu!
E-un trandafir în adânc
Și-n trandafir un alt râu.
Privește acea pasăre! Privește
acea pasăre galbenă!
Mi-au căzut ochii în apă.
Doamne,
Alunecă! Băiete!
Și-n trandafir sunt eu însumi.
În apă când s-a pierdut
am priceput. Dar nu mai explic.

]]> https://versuri.pro/federico-garcia-lorca-narcis/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-narcis https://versuri.pro/ion-pillat-narcis#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27464 →]]> Îți pleci pe liniști de iaz
Prin umbre profunde,
Nostalgică sete și azi,
Amurg de-o pătrunde.
Te chemi. Luminos că-n pervaz
În taină răspunde
Misteriosul obraz
Ascuns pe sub unde.
Cu mâna încerci să-l atingi
Din vis cum răsare,
Dar chipul pe ape îl stingi.
Grumazul și fața îți pier
Și raze, și stele, și cer,
Cu o tremurare.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-narcis/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-biblis https://versuri.pro/ion-pillat-biblis#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27558 →]]> Pe marginea fântânii și-a odihnit, amforă,
Cu sânul mic și tare, cu brațul gol, Biblis.
Nevinovat privește cu ochiul ei deschis,
Cu-aceeași limpezime de rază, tuturora.
Dar aplecată-și vede, zâmbind în apă, sora.
Mirată de mândrețea-i, un zâmbet i-a trimis.
Lumina se răsfrânge pe fața-amândurora,
Dar oglindirea-i vie și fata e un vis.
Pe marginea fântânii iubirea izvorât-a,
Plăpândă și străină, în pieptul lui Biblis –
Dar tu, ca jertfă ad-o, în zori, lui Afrodita.
Mioara cea mai dulce și mielul cel mai drag,
Păstorule cu glugă și fluier lung de fag,
Ferită să rămână de dorul lui Narcis.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-biblis/feed 0