munca camp – Versuri.pro

Sava Negrean Brudascu - Măi Dumitre, Dumitraș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Măi Dumitre, Dumitraș,
Hai acasă din imaș
Să prindem boii la car
Că merge tata cu var
Peste deal la Năsădie
Și de-acolo pe câmpie
Să deie varul pe sate,
S-aducă la prunci bucate.
Boii trag, povara-i mare,
Pruncii-așteaptă de mâncare,
Vărărie, muncă grea,
Ai pus bir pe viața mea,
Că de-i merge câtu-i merge
Ce ți-i rânduit nu piere,
De ți-i duce cât ți-i duce
Ce ți-i rânduit te-ajunge.

Stefania Stere Polovenco - Cântă Dunărea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunzuliță și-o lalea, hai-dirai-ra
Un flăcău și cu mândra, hai-rai-di-rai-ra
Tot ținându-se de mână, hai-dirai-ra
Au trecut podu-mpreună, hai-rai-di-rai-ra
Și-au trecut în baltă
Unde iarba-i lată
Dunărea-i timidă
Numai de răchită
A, zi așa!
A, zi așa!
Ai, zi așa,
Cântă Dunărea!.
Și flăcău ce-i spunea? , hai-dirai-ra
„N-ai vrea, Mărioară, fa, hai-rai-di-rai-ra
Împreună să muncim, hai-dirai-ra
Și cu foc să ne iubim? „, hai-rai-di-rai-ra
„Voinicel cu brațe tari,
Du-mă-n deltă la pescari!
Firicel de fag,
Să muncim cu drag! „
A, zi așa!
A, zi așa!
Ai, zi așa,
Cântă Dunărea!.
Neica e-un pescar cât bradul, hai-dirai-ra
Și e harnic cum nu-i altul, hai-dirai-ra
Când îl iau cu binișorul, hai-dirai-ra
Îmi dă inima cu dorul, hai-dirai-ra
A, zi așa!
A, zi așa!
Ai, zi așa,
Cântă Dunărea!
A, zi așa!
A, zi așa!
Ai, zi așa,
Cântă Dunărea!

Stefania Rares - Urc la Deal și Dealul Crește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Urc la deal și dealul crește,
Badea-n vârful lui cosește,
Și-o cosit o zi din plin
N-are niciun car cu fân,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of, of, of, of,
O cosit o zi de vară
N-are niciun car de iarbă,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of!.
Pe-o brazdă de fân cosit
Stă bărbatul adormit,
Și-o lăsat coasa din mână
S-o așezat pe hodină,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of, of, of, of,
Când s-o trezit către seară
N-avea ce să-ncarce-n cară,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of!.
Eu urc dealu-n fuga mare
Să văd bărbatul ce are,
Să văd bărbatul ce are
De-abia merge pe picioare,
La mâncat îi ca și lupul,
La cosit îl doare trupul,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of, of, of, of,
Ard-o focul, boală grea,
O venit chiar la badea,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of!.
Când îi timpul lucrului
Vine boala-n trupul lui,
Când îi zi de sărbătoare
Joacă iarba sub picioare,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of, of, of, of,
Dar l-am luat cu binișorul
Și-am cosit tot fânișorul,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of!

Gavril Rotica - Ciocârliei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din slava lumilor albastre,
Într-o senină dimineață,
Trezit-ai plângerile noastre
Tu, veșnic dragă cântăreață.
Vestit-ai ceasul de pornire
În larg de câmp, la sfânta muncă,
Și-n limpezi stihuri de slăvire
Ai coborât sfânta poruncă.
Dar nu știi că pe noi ne doare
Seninul stihurilor tale,
Tu cânți când semănăm sudoare
Și ce răsare-i numai jale.
Tu cânți când țărna o frământă
La noi copiii și părinții,
Dar din sudoarea noastră sfântă
Nu noi, ci alții-și scot arginții.
Robită-i primăvara noastră
Și glasu-i în văzduhuri geme,
Când te înalți cântând măiastră
Și-n urmă-ți se-mpletesc blesteme.
Prefă-ți cântarea în plânsoare
Și du-o altor zări mai bune
Și, soro-n jalnică cântare,
Robia muncii noastre-o spune.

Maria Ciobanu - Fie-Ai Să Fii Tu, Măriță!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

– Fir-ai să fii tu, Măriță,
Cu limba ta din guriță
Când te-aud cântând în luncă
O dau naibii, of, de muncă,
D-aolică, mândro,
Dau cu sapa de pământ, măi mândruță,
D-aolică, mândro,
Viu să te ascult cântând.
– Măi Mărine, nu faci bine
Când m-auzi cântând pe mine,
Nu da sapa de pământ
Că la toamnă n-ai porumb,
D-aolică, neică,
Neică, eu îți cânt cu dor, măi neicuță,
D-aolică, neică,
La săpat ca să ai spor.
Cucul cântă că e vară,
Mierla că-i frumos afară,
Eu cânt cu dragoste multă
Pentru omul ce m-ascultă,
D-aolică, neică,
Să muncească mândra glie, măi neicuță,
D-aolică, neică,
Viața mai cu drag să-i fie,
D-aolică, neică,
Să se bucure de viață, măi neicuță,
D-aolică, neică,
Ca și câmpul cu verdeață.

Maria Apostol - De Mică Mă Măritai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Foaie verde de susai
De mică mă măritai
Și rea soacră îmi mai luai
Și-avem vatră și mă ceartă
Și-mi zice că nu-s bărbată.
Mă mână după viței, măi
Mă mână după viței
Mă dusei și-i adusăi, măi
Și-mi spusă că nu-s ai ei
Mă dusei și-i adusăi, măi
Și-mi spusă că nu-s ai ei.
Dacă văzui și văzui
Luai secera la brâu X2
Și plecai în câmp la grâu, măi
Secerai, cât secerai
Și-acasă nu mai plecai.
Pusei secera-n pământ
Și mă uitai peste câmp
Toate soacrele veneau, măi
Cu prânzul la noru-sa, măi
Numai a mea nu mai vine
Nu are grije de mine
Numai a mea nu mai vine
Nu are grije de mine.

Margareta Clipa - Haida, Bade, Să Cosim!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunză verde de alun,
Haida, bade, să cosim,
Haida, bade, să cosim
Că n-avem la vite fân
Și știi iarna ce pățim
Când îi șura fără fân.
Vitele se țin cu fân
Și casa cu omul bun,
Vitele se țin cu iarbă
Și casa c-un om de treabă.
Tu cosești, mândra adună,
Nu-i păcat că ți-am fost bună,
Tu cosești și mândra leagă,
Nu-i păcat că ți-am fost dragă
Și-amândoi ne-am potrivit
La lucru și la iubit.

Mircea Manolescu - La Prășit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu o piatră spartă
Haralamb, vecinul,
Ciocănește-n poartă
Să-și trezească finul.
– Hai, fine, ia-ți sapa,
Scoală-te degrabă
Și înhamă iapa
S-o pornim la treabă.
Finul iese-n tindă
Numai în izmene,
Prinde-a se întinde
Și răspunde-alene:
– Nășicule, iacă,
Îți ascult comanda
Numai stai o leacă
Să-mi consult piranda.
– Balabusto, scoală!
Hai, înghite-ți cașul.
Dă-te jos, fă boală,
Că așteaptă nașul.
Să n-aud proteste,
Lanul e aproape.
Chestiunea este
Doar cine-o să-l sape.
Te duci fără mine?
Ori mai bine, lasă,
Merge el cu tine
Și stau eu acasă.

Cesar Vallejo - Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Domesticul fum, în zori, își descântă
pe miriști mirosu’;
băcița găteje adună și cântă,
strigând aleluia!
Roșiatic și roșu.
Abur de cuhnă, dejun pregătit
de fluturi în astă-auroră vitează.
Luceafărul ultim, ce pleacă grăbit,
o bea și, deja, l-amețește dulceața;
Lunaticul puști tânjind dimineața
pe-un colț de crepuscul visează.
Sunt pofte aprinse pentru masa de prânz,
să bei din pârâu, să fugi să te-ascunzi!
Să fluturi cu fumul pe bolta înaltă;
și toamnei, pe vânt, să-i fii un desfrâu,
căutând câte-o Ruth divină, curată,
ce-și lasă fiorul blândeții-nspicate
sub mirul ebraic din lanul de grâu!.
Pe umăr, cuminte, o coasă zurlie,
hectarele – semn de trufie,
la Irichugo merge țăranul, sub crug.
Și-n fiecare braț ce seamănă c-un jug
se-nvâltorează feroasa-i sevă palpitând,
ce în sforțarea creatoare scânteiază,
precum un tragic diamant smuls din pământ,
prin porii mâinii veșnic trează,
ce n-a bizantinizat mănușa, încă.
Sub verzi arini un arc se conturează
– o cruciadă de fructe-n metastază!.
O tânără ce-și plânge
doinita limbă-n zori de sânge,
culege – o, Venus cea sărmană! –
crudace lemne-nmiresmate
cu brațele ei nude și bărbate,
sculptate în aramă.
În timp ce o vițea,
înnebunită de cățea,
pe pantele cutezătoare
fuge, dând zilei roditoare
un imn vergilian, smuls din talanga sa!.
În fața unui coviltir,
bunicul indian fumează;
și-n muntele-amurg de trandafir,
altarul primitiv se tămâiază
cu-aromă de tabaco.
Așa apare fantasticul respir
al epopeicului huaco,
aroma mitică din lotușii de-aramă,
albastrul fir ce suflete destramă!.

George Ranetti - Ca și Odinioară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am revăzut moșia iar în floare,
Blagoslovitul grâu prăjit de soare.
Ca și-altădată-ntinde pe câmpie
O nesfârșită pânză aurie,
Și numai ici și colo mici șuvițe
De flori îmbălsămate și pestrițe:
Iar printre ele țanțoșii, făloșii
Maci roșii.
Ca marea dup-o groaznică furtună,
Așa părea azi câmpul potolit,
Că nimeni n-ar avea temei de bănuit
Că și p-aici, năpraznică, nebună,
Deslănțuitu-s-a revolta celor mici,
De-au tremurat palate uriașe
Și s-au simțit mai mici, mai nevoiașe,
Ca niște mușuroaie de furnici!..
Cine-ar ghici că un vulcan a fost aici?..
Ca și odinioară, subt arșița de vară,
Țăranul strânge snopii belșugului străin:
Și-i calm, și-i harnic, bietul.. Ce vită de povară!
Dă zece înainte chiar boului blajin..
Ca și odinioară, el jalea doar și-o plânge
Cosind, în resemnatul și blândul doinei viers..
Dar, — rătăciți în snopul ce mâna-i aspră strânge —
Văd câțiva maci.. și-mi pare că-s petele de sânge
Ce încă nu s-au șters!