Stefania Rares – Urc la Deal și Dealul Crește

Urc la deal și dealul crește,
Badea-n vârful lui cosește,
Și-o cosit o zi din plin
N-are niciun car cu fân,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of, of, of, of,
O cosit o zi de vară
N-are niciun car de iarbă,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of!.
Pe-o brazdă de fân cosit
Stă bărbatul adormit,
Și-o lăsat coasa din mână
S-o așezat pe hodină,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of, of, of, of,
Când s-o trezit către seară
N-avea ce să-ncarce-n cară,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of!.
Eu urc dealu-n fuga mare
Să văd bărbatul ce are,
Să văd bărbatul ce are
De-abia merge pe picioare,
La mâncat îi ca și lupul,
La cosit îl doare trupul,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of, of, of, of,
Ard-o focul, boală grea,
O venit chiar la badea,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of!.
Când îi timpul lucrului
Vine boala-n trupul lui,
Când îi zi de sărbătoare
Joacă iarba sub picioare,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of, of, of, of, of,
Dar l-am luat cu binișorul
Și-am cosit tot fânișorul,
Of, of, of, bărbatul meu,
Of!

Sensul versurilor

Cântecul descrie un bărbat leneș care evită munca la câmp, pretextând diverse boli. Femeia, cu înțelegere și afecțiune, preia sarcina cositului, demonstrând devotament și hărnicie.

Lasă un comentariu