Cu o piatră spartă
Haralamb, vecinul,
Ciocănește-n poartă
Să-și trezească finul.
– Hai, fine, ia-ți sapa,
Scoală-te degrabă
Și înhamă iapa
S-o pornim la treabă.
Finul iese-n tindă
Numai în izmene,
Prinde-a se întinde
Și răspunde-alene:
– Nășicule, iacă,
Îți ascult comanda
Numai stai o leacă
Să-mi consult piranda.
– Balabusto, scoală!
Hai, înghite-ți cașul.
Dă-te jos, fă boală,
Că așteaptă nașul.
Să n-aud proteste,
Lanul e aproape.
Chestiunea este
Doar cine-o să-l sape.
Te duci fără mine?
Ori mai bine, lasă,
Merge el cu tine
Și stau eu acasă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dimineață tipică la sat, unde nașul încearcă să-l mobilizeze pe fin la muncă, dar acesta amână momentul consultându-se cu soția. Totul este prezentat într-o manieră amuzantă, evidențiind relațiile și obiceiurile rurale.