Frunză verde de alun,
Haida, bade, să cosim,
Haida, bade, să cosim
Că n-avem la vite fân
Și știi iarna ce pățim
Când îi șura fără fân.
Vitele se țin cu fân
Și casa cu omul bun,
Vitele se țin cu iarbă
Și casa c-un om de treabă.
Tu cosești, mândra adună,
Nu-i păcat că ți-am fost bună,
Tu cosești și mândra leagă,
Nu-i păcat că ți-am fost dragă
Și-amândoi ne-am potrivit
La lucru și la iubit.
Sensul versurilor
Cântecul descrie munca la câmp, cositul fânului, realizată în cuplu. Versurile exprimă bucuria de a lucra împreună și dragostea dintre cei doi.