mostenire culturala – Versuri.pro

Dumitru Matcovschi - Cu Limba Noastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnică lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soarta
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritor cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

Dumitru Matcovschi - Moștenitorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aici, acasă, la hotar
de țară veche și de odă,
cunoaște fiece stejar
cărările lui Ștefan Vodă.
Erau cărările de dor,
erau cărările de soarte,
de mănăstire, de izvor,
de înviere, de nemoarte.
Treceau prin codru neumblat
și oblojeau ca pe o rană
duiosul suflet de bărbat
și de femeie moldoveană.
O iarbă verde-a-ngălbenit
și la hotar, și la cetate:
noi libertate am râvnit,
dar n-am știut ce-i libertatea!
Un nour negru a plouat
istoria cu necinstire:
noi fericire am visat,
dar n-am știut ce-i fericirea!
În albe secole de dor,
în negre secole de vamă,
am plâns destul, ca un popor
fără de Patrie, de Mamă.
Ieșea Bătrânul domn din hram
cu Sfânta Cruce ridicată
și ne ruga să fim un neam,
să nu ne vindem niciodată.
Icoana lui ne-mbărbăta:
ne luam de mâini, cum cere hora,
și-un nimeni dacă ne vindea,
era dușmanul tuturora!
Străinii care au venit
din cele patru părți de lume
lăcășele ne-au pângărit,
dar n-au putut să ne sugrume.
Năpasta dacă ne călca
și ne seca de tot puterea,
Bătrânul Voievod venea
și împărțea cu noi durerea.
Am fost un neam. Un neam vom fi
cât vom mai ști a crește pâine,
o limbă cât vom mai vorbi,
o doină cât ne va rămâne!
Prin anii ce vor fremăta
ca o pădure-ndepărtată
un cap de zimbru va purta
o lună-n coarne, sfârtecată.
Și într-o zi, la un soroc,
înfipt adânc în miezul gliei,
va s*****i lăstari de foc
toiagul vechi al păstoriei.
Părinți și fii, în jurul lui
duminicile ne vom strânge
și-aflați în paza Domnului,
frumos, ca niște sfinți vom plânge.
Vom săruta acest pământ
crescut în os, în grai, în patimi,
sfânt să ne fie orișicând
c-un rug în vatră și cu datini;
cu o mioară și-un păstor,
cu meșter bun ce hram ridică,
cu un poet, al tuturor,
de la opincă la vlădică
Moștenitor suntem. Trăim
o pace dreapta să cunoaștem.
Alte pământuri nu râvnim,
aici murim, aici ne naștem,
aici ne naștem și murim!

Dumitru Matcovschi - Moștenire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu trecutul nu mi-l vând,
Chiar să nu am de mâncare,
Eu cu el am fost și sunt
Moldovean de la născare.
Moldovean și patriot
Al acestui colț de glie,
Cred în Ștefan Voievod,
Om de-naltă omenie.
În Ion Viteazul cred,
Poreclit Ion Cumplitul,
Cel cu inima de ied,
Nevândutul, neturcitul.
Eu trecutul nu mi-l vând,
Bani de aur nu doresc;
Orșiunde, orșicând
Știu ca omul să muncesc.
E trecutul tot al meu,
E a mea Moldova-toată,
Chiar dacă și sunt plebeu,
Și nu viță împărată.
Vin din secol în frământ,
Vin din timpuri zbuciumate,
Doina plâng și doina cânt,
Cine-a spus că nu se poate?
Nu i-o fi plăcând cuiva
Limba noastră cea latină?
El să plece, de-i așa,
Și-napoi să nu mai vină.
Moștenesc acest trecut
Din părinți, ca pe-o moșie.
Eu cu dânsul am crescut
Și-am scris prima poezie.
Altceva ei n-au avut
Ce să-mi dee, bieți țărani,
Mi-au dat doar acest trecut,
Într-un car cu doi plăvani.

Walt Whitman - Pornind Din Paumanok - 5

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Poeți, filozofi, preoți de mult răposați,
Mucenici, artiști, inventatori, domnitori
de-altădată
Șlefuitori de limbi de pe alte meleaguri,
Neamuri odinioară tari, astăzi smerite,
date-n lături sau zdrobite,
Eu nu cutez a merge mai departe, înainte de a
recunoaște cu evlavie tot ce-ați lăsat
și-a ajuns până la noi, prin vremi,
Le-am cercetat și spun că-s vrednice de admirație
(o spun după ce iarăși un timp le-am privit),
Cred că nimica nu va fi nicicând mai mare, nimic nu va fi mai de preț ca ele,
Iar eu le contemplu îndelung cu luare-aminte și-apoi le dau deoparte-ncet pe toate:
La locul meu rămân, aici, cu timpul meu.
Aici debarcă femeia și bărbatul,
Aici, de pe-această navă cu moștenitorii și moștenitoarele lumii, aici văpaia materialității,
Aici spiritul transformator, înaltul,
Eterna năzuință către țel, finalul țel al formelor văzute,
Mănosul, care-a adăstat destul și-acum pornește iarăși înainte,
Da, iată vine și el, sufletul, iubitul.

Ion Brad - Poeții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Poeții nu-s normali, se spune-ades.
Dacă ar fi ca noi, n-ar fi prea bine.
Cine-ar sădi credința din eres
Și-ar înmulți cuvintele divine?
Adu-i pe lume, Doamne, să ne-nvețe
Cum să scăpăm de-atâtea disperări,
Să îndrăznim visările mărețe
Și din pâraie să întindem mări!
Nici după moartea lor noi n-avem pace,
Călcăm pe urma lor ca-ntr-un extaz
Străină lumea, vine mai încoace,
Lacrima lor ne curge pe obraz…

Subcarpati feat Psihotrop - Eroul Generației

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Psihotrop:
Dar viața nu-i simplă, sunt pe fugă, mi-e frică
Îmi doresc familie, liniște deplină,
Dar viața nu-i simplă, sunt pe fugă, mi-e frică
Îmi doresc familie, liniște deplină.
Sunt țăran holtei,
Din bordei
Fac hore, beau
Vinul boltei
Ca să mă răsfăț, trag murgul de hăț
Căruța pe roți și suflu-ntr-un băț
Din fluier scot ritmul, cu el opresc timpul
Nuiele cu găuri, cu care-mi fac ritmul
Mă rog la Dumnezeu
Mă bucur mereu
De ceea ce sunt
De tot ce am eu.
Că am burta plină cu pâine și sare
Nu-i de la slănină faptul c-am un soare
Care răsare pe cer dimineața
Sunt liber,
Mulțumesc, viață.
Și-am găsit în sat o mândră
Care-i frumoasă și cântă
Și mi-a făcut un flăcău
Voinic cum e tatăl său
Și îl creștem și-l iubim
Și îl învățăm cum știm
Eu la caval sau la nai
Ea îi cântă prin viu grai
Îl învățăm meșteșug
Și-i dăm povestiri cu tâlc
Că nu vrem s-ajungă pleavă
Îl facem om de ispravă
Să fii tu copilul meu
Să știi că mare-i mândria
Să sufli-n lemn cum fac eu
Și să-mi înveți meseria.

Refren:
Cântă tu și pentru mine
Și lasă sunetul liber
Ca să-l audă și alții
Călător prin generații.
Cântă tu și pentru mine
Și lasă sunetul liber
Ca să-l audă și alții
Călător prin generații.

Sunt pui de comunist, n-am voie cu pleată
Am un singur vis, vreau s-ajung la artă
Dar ei mi-au închis-o cu propagandă
N-au mintea rapidă fiindcă se minte în ceată
Panică majoră în majoritate
Ochi și urechi pe zid, nu se poate
Ei s-au împânzit peste toate
Nu mă simt păzit, prea multă securitate.

Bean:
Sistemul are hibe
Trebuie să fii liber

Psihotrop:
Și toată presa minte
Nu știi cine te vinde

Bean:
Dar bunicul meu mi-a dat
Un instrument de suflat

Psihotrop:
Fărâmă de libertate
Mi-a zis să cred că se poate

Bean:
Sistemul are hibe
Trebuie să fii liber

Psihotrop:
Și toată presa minte
Nu știi cine te vinde.

Refren:
Cântă tu și pentru mine
Și lasă sunetul liber
Ca să-l audă și alții,
Călător prin generații.
Cântă tu și pentru mine
Și lasă sunetul liber
Ca să-l audă și alții,
Călător prin generații.

Sunt milenial, n-ai tu
Habar cum e hype-ul,
Mi-am băgat pe iTunes
Muzică de haiduci.
Că lucrez opt ore în corporații
Amorțesc pe scaun, îmi simt corpu-n rații
Dar am salariu bun, dacă facem o ecuație
Și am pauză juma’ de oră pentru meditație
Am impresia libertății
Stând la coadă la promoții
Îmi bag de toate-n traiste
Păcat că am mintea vraişte
Doar când sunt singur acasă
Am ochii-nchiși și nu-mi pasă
Bag casca bine-n ureche
Și ascult muzică veche
Sunt sunete sau cuvinte
Ele îmi aduc aminte
Ce te face, de fapt, liber
Și-ajung să mă reconsider
Și să-mi dau seama, de fapt
Ce îmi place, ce mi-e drag
Fie plebe sau elite
Sunetul ne face liberi.

Maria Ciobanu - Lume, Lume, Bun Găsit!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lume, lume, bun găsit,
Cu drag la voi am venit,
Vă adusei cântecul
Și-n el mi-am pus sufletul,
Am pus câmpul plin cu flori,
Lumea plină de comori,
Pentru voi le-am adunat
Într-un buchet minunat.
Din pridvoarele gorjene,
De pe meleaguri vâlcene
Am strâns doine minunate,
Hore și sârbe săltate,
Le-am legat cu fir de dor,
Lume, din al tău fuior,
Mi-am pus în el inima,
Sufletul și viața mea.
Toată viața le-oi cânta
Și pe urmă le-oi lăsa
La nepoți și la nepoate
Să le ducă mai departe,
Iar când oi pleca din tine
N-am să iau nimic cu mine,
Pentru că te-am iubit, lume,
Ce-am mai bun ție-ți rămâne:
Cântecul ce mi-a fost drag
Și sufletul meu curat,
Sufletul meu de olteancă,
Lume, că prea mi-ai fost dragă!

Margareta Clipa - Mult Mi-i Drag Unde Trăiesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunză verde, măr domnesc,
Mult mi-i drag unde trăiesc,
În sătucul de sub coastă
Și cânt doina bătrânească,
Eu cu doina mă îngân
Și cinstesc omul bătrân.
Că el când s-o ridicat
Nu erau atâtea-n sat,
Că erau drumuri glodoase,
Cărările lunecoase,
Case mici și întunecoase,
Opaicior pe horn în casă.
D-amu’ satu-i drag lăcaș,
Îi făcut parcă-i oraș,
Că străbunii ne lăsară
Dulce dragoste de țară,
Ne-o lăsat cu legământ
Să păzim acest pământ,
Să-l păzim și să-l muncim,
Viață bună să trăim.

Mioara Velicu - Toate Cântecele Mele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Toate cântecele mele
Mi le-o dat mama de-avere,
Mi-o dat zestre horile
Să le duc pe unde-oi fi.
Refren:
Că așa-i la mine-n sat
La tot omu-i trai bogat
Are-n suflet binele,
Cântecul și horile.
Asta-i hora care-mi place
Toba bate, arcul trage,
Arcul trage, toba sună,
Pe toți în joc ne adună.
Refren:
Că așa-i la mine-n sat
La tot omu-i trai bogat
Are-n suflet binele,
Cântecul și horile.
Moldoveancă-s și-mi stă bine,
Veniți în horă cu mine,
Ardelenii și oltenii,
Bănățenii și muntenii.
Refren:
Că așa-i la mine-n sat
La tot omu-i trai bogat
Are-n suflet binele,
Cântecul și horile.
Hai la horă să jucăm
Și pe alții să-nvățăm
Să lase la rândul lor
De zestre nepoților.
Strigătură:
Din Vaslui la Timișoara,
De la Jiu în Sighișoara,
Din Zalău până-n Galați,
Hai la horă și jucați,
De la Iași la Cernăuți
Să răsune peste munți
Hora noastră românească,
Neamul nostru să trăiască!

Christian W Schenk - Rex Extensa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fulgii negri de zăpadă
pe întinsuri reci și sumbre
răscolesc trecute umbre
pe-a istoriei arcadă.
Mulți trecut-au în tăcere
pe sub bolțile-arcuite
de istorii drămuite
și păzite de-acere.
Mulți poeți se perindară
pe întinsuri sumbre, reci,
toți, sumerieni și greci
lăsând urma legendară.
Apollo-și întinse lira
binecuvântând poeții
artele și interpreții
binecuvântând satira.
An de an, vremea meschină
a sfărmat de mult arcada
străjuită de Monada
Res extensa în ruină.
Epigonii vin călare
pe un Pegas înhămat
cu prezentul vătămat
de orgolii-nșelătoare.
O, sărman poet, deznoadă
dacă poți țesuturi sumbre
din ruinele de umbre
viscolite de zăpadă.
Viitorul e-un resort
ce aruncă timpul mort
în vâltoarea-nșelătoare
unei vieți întâmplătoare.