Mortality

Alexandru Andriţoiu – Sonet

de

Mă vei iubi o dată până-n sângeînțelegând, ciudat de nefiresc,că flautul din piatra moartă plângeși limbile frunzarelor vorbesc. Mijlocul tău cu duh împărătescajunge-va ca pâinea când se frângeși se împarte-n două spre nătângeși retezate brațe cari cerșesc. Din străluciri ca de catapetasmăVai! palidă-ai s-ajungi ca o fantasmăcu fruntea dintr-un alb – mai josnic lut. Și-atunci … Citește mai mult

Alexandru Alexianu – De Una, Zălina

de

Rachieriță, talaniță,Albă toată la pielițăȘi cu trupu-n coapse plinCa bărdacele cu vin.Plină-mi ești de sulimanDin ciorchineDe călineȘi cu sânul dolofan,Bulzi rotunzi pentru oricine.Și-o să-ți certe-n văleatAromiții nuri și mreje,De vădană cu păcat,Foc de smoală și găteje.Că mereu pe trup ți-ai strânsCingătoarea de la rochiiȘi nici lacrimă n-ai plânsCa să nu îți vătămi ochii.Iar boierii cari … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 115 [Sonnet CXV]

de

Cândva, în poezii am cam mințit:„Nu pot iubi mai mult”, așa-am pretins,Dar mintea mea apoi s-a dumirit,Că flacăra a ars tot mai aprins.Iar Timpul trece și al lui hazardFăgăduințe, legi, va nimici,Distruge țeluri, ia al feței fardȘi iscusite minți va rătăci.Mă-ntreb atunci, când Timpul e tiran,De ce n-am zis, „La maximum iubesc”,Și chiar știind cum … Citește mai mult

Alexandru Philippide – Frontispiciu

de

Mi-am plăsmuit un suflet din țândări de bolid,Aerian și aspru, cu nostalgii de vid.Sori stinși și-au stors cenușa din hăuri să închegeNăprasnicele așchii de mii de ani pribege.Ecouri adunate din haosul astralMai gem și-acum în asprul meu suflet mineral.Cu fire de-aur smulse solarelor sisteme,Mai repede ca vremea alunecând prin vreme.Fulg de nemărginire în coajă de … Citește mai mult

William Blake – Ah Floare a Soarelui

de

Ah! Floare rotitoare de vreme istovităCe numeri pașii celui care pe cer luceșteTu cauți plaja dulce, cu aur poleită,Unde al lui periplu drumețul și-l sfârșește.Unde Cel Tânăr care sleit e de dorințăȘi palida Fecioară ce-n nea e învelităIes din mormânt și suie la veșnica ființă;Acolo și-a mea floare ar vrea să stea tihnită.

Ancelin Roseti – Armonica

de

Cât am fost,cât n-am fost…?!stăpâni în tăria visărilor noastre, strângând cu ușa cuvintele și trăgând pe roată înțelesul lor blând, ca pe-o mărire de faptă a acestor milenii ițite din leacuri și spaime ridicate în cerul fericit al gurii, unde se fac și se desfac, rând pe rând, lumile ― părtașe, astăzi, la singurătatea noastră … Citește mai mult

Alexandru Philippide – Vox in Deserto

de

Noi, existăm, nu viețuim. Dar oareNu este cel mai prețios secret,În omeneasca lume-ntâmplătoare,Să ne-nvățăm să viețuim încet?Secretul totuși îl tăgăduim,Febrili din leagăn pân’la țintirim.Mașina s-o lăsăm să se grăbească,Aceasta-i doar menirea ei firească.Dar omul? Cu cât graba e mai mareCu-atâta viață s-a scurtat mai tare.Păcat că toate-acestea își află un răspuns,Dacă cumva își află, abia … Citește mai mult

Baba Tahir – Rubaiaturi, Catrene Monorimice IX

de

45.Un foc mi-e-n inimă și ochii-n lacrimi sunt.Ulciorul vieții-i plin de-al sângelui frământ.Mireasma-ți mă va smulge sigur morții,în clipa când vei trece peste-al meu mormânt.46Moartea e o boală care n-are leac.Regi și sfetnici la poruncă-i fac pe plac.Împărați ce mai ieri prădau orașeastăzi pradă viermilor sub glie zac.47Din ziua când făcutu-ne-ai Tu din argilă,vădirăm numai … Citește mai mult

Anne Sexton – The Nightry

de

Asta nu mă împiedică de a avea o nevoie teribilă – trebuie să spun cuvântul – religia. Apoi ieși noaptea pentru a picta stelele.– Vincent Van Gogh într-o scrisoare către fratele său.Orașul nu existăcu excepția cazului în care un copac cu părul negru alunecăca o femeie înecată în cerul fierbinte.Orașul tăcut. Noaptea se fierbe cu … Citește mai mult