Mircea Manolescu – Dulăul și Ariciul

Un ditamai dulăul din nu ştiu care rasă,O specie-n tot cazul vestită şi aleasă,Tihnit într-o ogradă se încălzea la soare.Era pe la amiază, sau după, mi se pare.Cum sta aşa cu botul pe labele din faţă,Clipind spre trocul unde se bălăcea o raţă,Urechea lui atentă, cu vârful ridicat,Surprinse-n atmosferă un fâşâit ciudat.Când îşi întoarse capul, … Citește mai mult

Costache Ioanid – Lecția de Armonie

Nepoate,cică-ntr-o orchestră(fiind ea cam dezacordatăcum se întâmplă câteodată..)în pauză porni taifasul.– Eu sunt nemulțumit profund,vorbi întâiul contrabasul.Dreptate-n lumea asta nu-i!Poftim: vioara, cât un pui!și ea, în frunte;eu, la fund!.– Eu, ce să spun?sări un flaut cu-aroganță.Eu, descendent fără-ndoialădin prima sculă muzicală,sunt pus, așa, doar ca nuanță..Se mai aude oare tonulcând sare bubuind trombonul?Eu sunt și … Citește mai mult

Cezar Bolliac – Cele Trebuincioase

Un talent vrea și știință;Conchieranul, conștiință;Diputatul, semeție;Ministrul, ipocrizie,Și un prinț, mărinimie.Judele vrea iscusință;Preotul, vrea umilință,Și ostașul, vrea credință.O fetiță, modestie;Tânăra, cochetărie,Ș-amorezul, vrea mândrie.Galantului, trebuie stare;Bărbatului, inimă mare,Și nevestii, viclenie.Amorului, împiedicare;Moralului, puțină sare;Temătorilor, plimbare; –Iar cornaților, răbdare,Ș-orășencei, – nobilare.Astea toate, în credință,Sunt de mare trebuință.

Cantece pentru copii – Sanda

Sanda spală la covatăȘi e tare supăratăCă păpușa ei cea micăMurdărește fără fricăCă păpușa ei cea micăMurdărește fără frică.Rochițe și șorțulețeAm s-o bat s-o dezvețeNa, na, uite-așa, bat eu păpușica mea,Na, na, uite-așa, bat eu păpușica mea.Dar un pui de rândunicăS-a-ndurat de păpușicăȘi i-a spus încetișorN-o mai bate SândișorȘi i-a spus încetișorN-o mai bate Sândișor

Carmen Serban – Din Cocoș Nu Faci Găină

Din cocoș nu faci găinăNici din c***ă gospodinăDin femeie iubăreațăNu faci femeie de casă.Să știți morcovul tânărȘi găina bătrânăUnul lângă altaIasă supă bună (2x).Așa e de când lumeaNu-i liniște în casa taAșa e de când pământulBărbatul calcă cu stângul.Of, Doamne, Doamne, viața-i scurtă și provocatoareCând iubești ce nu-i al tăuPlăcerea-i mai mare (2x).Așa e de … Citește mai mult

Jean De La Fontaine – Vulpea și Veverița

Ori peste cine vezi c-a dat năpasta,De nimeni să nu râzi pe lumea asta.Chiar dacă n-ai păcate sau cusururi,Au crezi că fericirea ta-i de-a pururi?Esop ne dă și el la fel povata,Dar astăzi iau o pildă chiar din viață.Făcea cumătra Vulpe, odată, mare hazDe-o Veveriță mică, ajunsă la necaz,Ce se juca-ntr-un paltin, cu toată voioșia,Când … Citește mai mult

Jean De La Fontaine – Iepurele și Broasca Țestoasă

Iepurele și Broasca Țestoasă, traducere liberă de Marius Alexandru.Degeaba te grăbești dacă la timp tu nu pornești,Și după cum o lume-ntreagă deja știe,Iepurele și broasca țestoasă sunt o bună mărturie.Pariez, vorbise broasca, că primul nu ajungiLa poienița noastră oricât de iute fugi.Vai, ce vorbești surată, ești cam exagerată,Te dai puțin cam mare… să facem deci … Citește mai mult

Jean De La Fontaine – La Cigale și la Fourmi (Greierele și Furnica)

Greierele și Furnica, traducere liberă de Marius Alexandru.De cu zori și până-n seară,Bucuros cu-a lui chitară,Vara-ntreagă a petrecut,Nici în cot nu l-a durut.Dar când iarna a venit,Când crivățul s-a pornit,Greierele, trist, flămând,S-a trezit speriat de-un gând!Ce mă fac eu până-n vară?Fără-o boabă de secară,Fără-o ramă, fără-o muscă,Vai, stomacul mi se uscă!Și se duse la vecina,Seara… … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Legenda

Un sfânt în pustiuri, uimit,Se zice că ar fi-ntâlnitUn faun cu picioare de țap, care-a spus:Sfântule, roagă-te pentru mine și-ai meiS-ajungem la cer, eu și ei,La beatitudine, asta tânjim mai presus.Și sfântul, în replică, a spus:„Rugămintea-ți se arată riscantă, cred eu,Și ea împlinită îți este cu greu.Nu vii la un Ave Maria, tu nu,Căci de … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Jurnalul XXIV

Cum, la sfârșit, poemul cu renumeNe-ndrumă-ntotdeauna spre-o morală,Vă voi mărturisi ce vor anumeSă spună-aceste versuri la iuțeală:Adeseori ne poticnim în lume;Însă în toată marea ei sminteală,Din două pârghii, care mișcă firea,Mai mult ca datoria-i doar iubirea.