Iepurele și Broasca Țestoasă, traducere liberă de Marius Alexandru.
Degeaba te grăbești dacă la timp tu nu pornești,
Și după cum o lume-ntreagă deja știe,
Iepurele și broasca țestoasă sunt o bună mărturie.
Pariez, vorbise broasca, că primul nu ajungi
La poienița noastră oricât de iute fugi.
Vai, ce vorbești surată, ești cam exagerată,
Te dai puțin cam mare… să facem deci prinsoare
Pe patru boabe dulci de spânz, o cină și un prânz.
Nu știu de martori sau judecător,
Știu doar că pasul următor,
L-a făcut țestoasa care-a și pornit
Dar iepurele nostru deloc nu s-a grăbit,
Erau doar vreo patru salturi de făcut
Și cum el era bine cunoscut
De toți, cum scapă de ogari, ca și-n povești,
Dându-le-ntâlnire la “calendele grecești”.
Timp pentru el era destul
Să pască și să doarmă, deci stătea
Privind din urmă țanțos și fudul,
Cum broasca, ușor, la pas de senator mergea.
Încet, încet țestoasa-nainta,
Dar lui deloc nu-i păsa,
Dorea victoria cu slavă,
Dar pentru asta nu e nicio grabă!
Cu cât plec mai târziu, se pare
Victoria va fi mai dulce și mai mare!
Când broasca se-apropie de poiană, la un pas,
Gândește; prea mult timp n-a mai rămas
Mai zăbovește-o clipă și-apoi gata,
Aleargă ca săgeata, mai iute ca mașina,
Dar prea târziu, țestoasa ajunse prima,
Și-nainte de-a se odihni
Zâmbindu-i, bucuroasă îi șopti;
“Degeaba te grăbești dacă la timp tu nu pornești”
Și ce te mai faceai de erai și tu o țestoasă,
Și trebuia să porți în spate și o “casă”?
Sensul versurilor
Piesa prezintă o adaptare a fabulei clasice, subliniind importanța perseverenței și a constanței în atingerea obiectivelor. Morala este că graba nu este întotdeauna avantajoasă, iar pașii mici și siguri pot duce la succes.