Ion Caraion - Slobodă și Dusă
Slobodă și dusă / De toate potecile spre toate / Abisurile / Dispariție eternă. / … →
Slobodă și dusă / De toate potecile spre toate / Abisurile / Dispariție eternă. / … →
Deasupră-mi cresc măguri de colburi și nalbe (o, trupul acesta ca un coif de furnici) … →
Mai văd și-acuma urmele lucii / în mâinile-nvinete, prelungi / tu, frunte – mai gemi; … →
Nopți de vânt, apoase reliefuri. / Moartea înseamnă copacii c-un diamant. / Vraiște, cu păr … →
– Unde-ai fost, Lord Randal, dragul meu, copilul / meu cel chipeș? Pașii pe unde-ți … →
Întindem omul care pleacă / această inimă de sânge adâncit, / copacul ploii scurs în … →
Dragostea din ce e făcută? / Strania raclă, straniul mire, / Mult cer, multă cucută, … →
Brațe-ncrucișate-n lunca speranței / Plezneau pietrele în munte și iarbă / Ieșea printre crăpături verde … →
N-am grădină, însă am râme și plină / mi-i neliniștea cu bile de cucută, / … →
Pe lângă sobă se adună / Sufletele morților dragi. / Dar soba mea-i înghețată, / … →