Federico Garcia Lorca - Casidă Porumbițelor Întunecate
Prin ramurile dafinului / trec două porumbițe-ntunecate: / Una era soarele / și cealaltă luna. … →
Prin ramurile dafinului / trec două porumbițe-ntunecate: / Una era soarele / și cealaltă luna. … →
Pământ uscat, / pământ liniștit, / de nopți / fără sfârșit. / (Vântul în măsliniș, … →
O, ce grav meditează / flacăra candelei! / Ca un fachir indian își privește / … →
Îl duc în cearșaful meu înfășat / în frunze de leandri și palmieri așezat. / … →
Mitul-nimicul care totul este. / Același soare-arzând al zării cort / E-un mit tăcut, o-nvăpăiată … →
Cântă ciocârlia-n crâng / Eu aș vrea să mor curând / Dacă mor astăzi sau … →
Lume, lume, soro lume, / Când să mă satur de tine, / Lume, soro lume? … →
Intru pe poarta orașului. / – Bine-ai venit, Făt Frumos! / Astfel zice Doamna Galbenă, … →
Lasă-mă, Doamne, să mor / Dup-o floare din Bihor, / Lasă-mă, Doamne, să zac / … →
Caruselul cunoaște acest băiat / Și ar trebui să-l ridice la soare / Dar acum … →