Caruselul cunoaște acest băiat
Și ar trebui să-l ridice la soare
Dar acum nu, acum cade din cer
Cade pe pământ, îl pierd, îl pot simți
Șansele îl schimbă, ploaia îl stinge
O secundă să intri în inima mea
O secundă să îmi sufli ca vântul
Doar o secundă să mă găsești nehotărâtă
O secundă să îmi schimb gândurile
Doar o secundă să îți arăt locul
O secundă să mă găsești nehotărâtă
Doar o secundă
Toți ucidem din priviri infinitul
Ești prea orb să mă ierți
Scopul tău e unul
Să mă pierzi
În afara trupului, în afara sufletului
În afara timpului putem să plecăm decât să stăm
O secundă să îți arăt toată viața absurdă
În viața asta ai putut să simți că poți să pierzi
În viața asta ai putut risca dar n-ai făcut-o
Tot ce ți-a fost dăruit, n-ai putut decide
Toate gândurile mele se întorc acum în trecut
Am pierdut, am simțit, totul din greșeală
Fă-mă să mă simt cu viața, fă-mă să mă pot decide
Hai să îți arăt locul, e părăsit de viață
Riscati numele pe copacul din scrum
Ai un cuțit să decizi, nu o viață să câștigi
Ai infinitul să desenezi în porțelan
Am fost mereu un miraj inocent
Sprijinite de umbra copacului
Te las să mă învii din porțelan
Sensul versurilor
Piesa explorează regretul și pierderea oportunităților în viață, reflectând asupra efemerității existenței și a incapacității de a lua decizii decisive. Vorbește despre o ultimă șansă și despre acceptarea unui destin tragic.