E noapte târziu, stau și mă gândesc
La câte zile am, Doamne, mai trăiesc?
Oare într-o zi mă lovești, mă rănești?
Iar măicuța mea ce va urma vreau să-mi povestești.
Supărat fac un vers întins pe pat
Fac o piesă, singura șansă să mă descarc
Lacrima îmi curge, Doamne, doar Tu o vezi!
Știu că de-acolo de sus cu Victor mă veghezi
Îmi pare rău cum sunt, aș vrea să fiu cuminte
Să fiu deștept, să nu am mâinile murdare
Peste tot pe unde merg sunt arătat
cu degetul, dar nu citesc inima a uitat
Pe unde au plecat sau că suntem oameni
Avem, nu contează răspunsuri, doar izgoane
Aș vrea să trimit o scrisoare la toți
Că sunt mort spânzurat în toiul unei nopți..
Ref: (2)
Dacă mâine mor, o să-mi fie dor.
De familie, pentru ei am să mă rog
Dar nu regret nimic, oriunde aș fi
Iad sau rai, tot la ei mă voi gândi.
Dacă mâine mor, nu știu ce se va întâmpla
Ce va fi cu mine sau cu viața mea
În repriză trag fum după fum, realizez
Pe zi ce trece tot mai mult mă stresez
Încerc să mă distrez, să scap de probleme
De o viață grea plină de amar și belele
Urmez calea spre fericire, calea cea bună
Că dacă mor vreau să fiu cu ai mei împreună
Nu vreau să mor singur ca un câine în asfințit
Tot ce am, tot ce vreau eu să fiu fericit
Timpu’ trece la fel cum trec și eu
Peste loviturile ce le primesc mereu
În gândul meu se petrec tot mai rar
Niște clipe aiurite care dispar în zadar
Aș vrea să mor măcar pentru o zi
De la început să urâm și să pot iubi.
Ref: (4)
Dacă mâine mor, o să-mi fie dor.
De familie, pentru ei am să mă rog
Dar nu regret nimic, oriunde aș fi
Iad sau rai, tot la ei mă vor gândi
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința de împăcare cu sine și cu familia în fața morții. Vorbitorul reflectă asupra greutăților vieții și își exprimă dorința de a fi fericit și de a fi alături de cei dragi.