Dan Botta – Cornul Mării, Cornul Serii
Valul bate-ncet în stâncă,Spuma-i dulce o-nfășoarăÎntr-o horbotă ușoară;Umbra serii de vioarăCrește-n liniștea adâncă.Privesc cerul. Se adunăZarea pură-a unui vis,O lucoare de abisMă îmbracă. Cum răsunăCornul mării, indecis.Strălucește în orgiaViorie de pe mareLuna palidă, în zare,Luna din Infern, soțiaSufletelor în pierzare.Țipă-n volburi largi lăstunii,Umbra crește ca o floare,Ca o floare-amețitoare,Apa, -n gemetele lunii,Jos pe stâncă, albă, … Citește mai mult