Am făcut-o din nou.
Un an la fiecare zece
Îl duc la capăt –.
Un fel de miracol umblător, pielea mea
Strălucitoare ca un abajur nazist,
Piciorul meu drept.
Un prespapier,
Chipul meu lipsit de însușiri, pânză fină
de evreu.
Decojește-mi fața de masă
O, inamic al meu.
Te înspăimântă? –.
Nasul, orbitele ochilor, toți dinții?
Acra respirație
se va evapora într-o zi.
Curând, în curând carnea
Cripta mormântului se va simți
acasă peste mine.
Și eu o femeie surâzătoare.
Am doar treizeci de ani.
Și precum pisica nouă vieți am de murit.
Aceasta este Numărul Trei
Ce mizerie
Să distrugi fiecare deceniu.
Un milion de fire.
Mulțimea ronțăind alune
dându-și coate să le vadă.
Dezvelindu-mi mâna și piciorul –
Marele striptease
Domnilor, doamnelor.
Acestea sunt mâinile mele
Genunchii mei
Aș putea fi piele și os,.
Fără doar și poate, eu sunt aceeași, femeie identică.
Prima oară când s-a întâmplat aveam zece ani.
A fost un accident.
A doua oară am vrut
să dureze până dincolo și să nu mă mai întorc.
Mă răsuceam închisă-n mine.
Ca o scoică de mare.
Ei trebuiau să strige și să strige
Și să culeagă viermii de pe mine ca pe niște perle lipicioase.
A muri
Este o artă, ca orice altceva.
Eu o fac excepțional de bine.
O fac de simți iadul în tine.
O fac de simți că e adevărat.
Bănuiesc că ai putea spune că am un motiv.
Este destul de simplu să o faci într-o încăpere.
Este destul de simplu să o faci și să rămâi acolo.
Este teatrală.
Revenirea în plină zi
în același loc, la același chip, la același strigăt
sălbatic și amuzat:.
„Un miracol! “
Care mă doboară.
Există un preț.
Pentru a-mi privi cicatricele, există un preț
Pentru a-mi asculta inima –
Merge, într-adevăr.
Și există un preț, un preț considerabil,
Pentru un cuvânt sau o atingere
Sau pentr-un strop de sânge.
Sau pentr-un fir de păr sau pentru hainele mele.
Așa, așa, Herr Doctor.
Așa, Herr Inamic.
Eu sunt opera voastră,
Eu sunt averea voastră,
Fetița de aur pur.
Ce se topește într-un țipăt.
Mă răsucesc, mă pârjolesc.
Nu vă gândiți că vă subestimez marea îngrijorare.
Cenușă, cenușă –
Tu scormonești și tulburi.
Carne, os, nu e nimic aici –.
Un calup de săpun,
Un inel de cununie,
O plombă de aur.
Herr Dumnezeu, Herr Lucifer
Păzea
Păzea.
Dincolo de cenușă
Cu părul meu roșu la cer eu mă ridic
Și ca pe aer bărbați înghit.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema suicidului și a resurecției, descriind lupta unei femei cu propria identitate și cu traumele trecutului. Ea se vede ca un spectacol, o operă a altora, dar în final se ridică din cenușă, revendicându-și puterea.