Versuri corectate și adnotate
Se luminează ceruldin patru părți, din patru zări,în vântul zorilormireasma grâului,polenuri zburătoare.În Bărăganbat clopote de aurtrezesc bărbații adormiți,trezesc secerătorii sub pământ.Ei vin să secere, să coacă pâine,ei vin din moarte să sfințeascăpământul părăsit.
Dacă aș voi să găsesc drumul înapoi,Fi-vor oare cuvintele firimiturile de pâine care să mă conducă pe aleea spre inima voastră, oameni?Acum când capul înălțat, zmeu în marea solitudine,A primit ca o orgă avalanșa de mătăsuri a spațiilor libere?Am învățat cum genunchiul atât de fin al planteiSe târăște pe patul nupțial al gliei la venirea … Citește mai mult
Lumina mea, îngroapă-te cu mine,La primăvară poate încolțim,Și ne dăm iarăși marilor mulțimi,Lumina mea, altfel nu va fi bine.Ochii mi s-au mărit de-atât amurg,Și sufletul la fel, de-atâta noapteSă fim dintre acei ce știu să rabdeCum norii trec și râurile curg.Nu orice îngropare este moarte,Până la brâu și mult mai sus de brâu,Lumina mea, de … Citește mai mult
Poate-am adormitȘi-am visat ceva,Vis nedeslușitCă nu ești a mea. Mai încep o zi,Dau cu alb pe măștiȘi te-aș izgoniCa să mă urăști. Mă mai vede noaptea că mai dau lumină,Eu sunt felinarul de la geamul tăuȘi îmi ești aproape, dar îmi ești străină,Mă mai bate viața cu păreri de rău. Poate dintre toate tu erai … Citește mai mult
Rotiri solare, aştrii-n agonie.Necunoscute ceruri sorb neantul,Trăiesc şi mor visând tăcut Levantul,Din clipa stearpă recompun vecie.Se roagă-n taina lui hierofantulSporind lumina zilei ce-o să vie,Dar zodii reci se sting peste câmpieŞi prima rază şi-a vândut talantul.Un univers şi-o stea clipind fierbinte,Un altul şi alt astru decăzutŞi peste toate-aceste sacre ţinte.Domneşte, sus, un Soare Absolut.Un leagăn … Citește mai mult
E noapte târziu;Simt capul un rece sicriu,Iar gândul ce-l portE palid şi ţeapăn, e mort.În zare de veacSe-nalţă pe labe un drac,Privirea-i de jarÎmi lasă în gură amar.Mă fac tot mai mic;Mi-e sufletul slab şi piticŞi neputincios copilaşPlâng; mi-e silă, sunt laş..Dar, plânsul, prelinsul,Mă spală cu tot dinadinsul,Şi-ntors din pustiuSimt gândul că mişcă, şi-i viu.El … Citește mai mult
„Măr” i-am spus mărului; mi-a spus „minciună”,„Șoim”, șoimului, să strige-n neputință.Cometă, – cartea asta ca-ntr-un sicriu te-adună.Rescrisă-a zecea oară iubirea ia ființă.Și carnea mea, de-asemenea, e-o carte neciteață;Cine genunchi citește ca orizont? Mi-e jale,Lehamite de slavă și silă mi-e de viață.În verb își află carnea nesăbuita-i cale.Începe iarăși totul. Concluzia s-aștepte.Căci sterp poemul poate da … Citește mai mult
Asfaltul îmi povestea pașii ca o singurătate cu grote de orgă • copacul cu scoarța de lacrimi creștea-n mine – creștea undeva pe insula ochiului orb din mine • creștea din ocean • singurătatea mea pleca la avis, jucându-se – pleca la labirint și, cu oglindă, la minotaur • cu tălpile povestite sub stele de … Citește mai mult
(7)Buzele talenegre de nesărutărim-au făcut să mă ridicdin mormântul meu –loc de veșnică retragere,m-au făcut să mă întorcdin omul bătrân,să mai privesc o datăstrăzile lumii,în care mi te-ai aruncat tu..pentru a te găsi –a doua jumătate –însoțitor spre sfârșituri..la drum necunoscute mai ușor în doi..eu, ca răsplatăți-am pus pe umeridin povara caremă adâncea înapoi..în pământ..1997
Cireșul desfrunzitmai înalt decât acoperișul caseia rodit din plin anul trecut.„Dar cum poți săvorbești de roade când ai în fața ochilorun schelet? “Și totuși el mai poate sluji viațachiar dacă nu-și mai împlinește rodul.Așadar taie-lși folosește-l ca pe un simplu copac din pădureacum când gerul iernii s-a-ntețit.