Moarte și renaștere

Nichita Stănescu - Un Pământ Numit România

Un pământ numit România. / I. / Și-a venit un nor cu coarne / peste … →

Mereu câte-o cupolă, / alta mereu. / Ridicând ca de sfânt o aureolă, / sau … →

Lumina mea, îngroapă-te cu mine, / La primăvară poate încolțim, / Și ne dăm iarăși … →

Poate-am adormit / Și-am visat ceva, / Vis nedeslușit / Că nu ești a mea. … →

Rotiri solare, aştrii-n agonie. / Necunoscute ceruri sorb neantul, / Trăiesc şi mor visând tăcut … →

E noapte târziu; / Simt capul un rece sicriu, / Iar gândul ce-l port / … →

„Măr” i-am spus mărului; mi-a spus „minciună”, / „Șoim”, șoimului, să strige-n neputință. / Cometă, … →

Asfaltul îmi povestea pașii ca o singurătate cu grote de orgă • copacul cu scoarța … →

(7) / Buzele tale / negre de nesărutări / m-au făcut să mă ridic / … →

Cireșul desfrunzit / mai înalt decât acoperișul casei / a rodit din plin anul trecut. … →