Versuri corectate și adnotate
Mi-au orbit ochiidin această tristețe a zilei –voi numițiun drept magnificențade-a ne fi stăpâni?eu o numesc această sare a măriicu care-mi lustruiesc inimaaceastă frunză de cornalinăcare-ți va străpunge somnulcum cornul lunii: blum: thalatta!.Eu o numesc această abhorațiea bucuriilor maniabilecare ne vor lapida cu blândețeși în sfârșit o numesc acest mirosal meu nesuferit de câine mergând(ca … Citește mai mult
Dintre ținuturile-ncântătoare,Ce pasul meu și umbra-i le-a bătut,Ești cea mai depărtată și intimă,Ultima Thule, Islanda cu corăbii,Cu plug de lemn, neobosite rame,Năvoade grele-ntinse la uscat,Lumină stranie, încremenită,Ce vagul cer împrăștie în zori,Și vântul ce gonește rătăcite,Vikinge velaturi. Tărâmuri sfinte,Ce-ați fost memoria germanitățiiȘi i-ați răscumpărat mitologiaCu codri nepătrunși de fier și lupi,Corabia ce înspăimântă zeiiDin unghiile … Citește mai mult
De două mii de ani – cum e firesc –e tot mai mare soclul: piețe, vetre,cu dalele lor galbene sporescadăugând asfaltul lângă pietre.Bătrânul e la fel: un urlet mutîl ține-n umbra deasă; dintr-o partese vede barba care i-a crescutcu firul alb, decolorat de moarte.Copiii sunt mai mulți. Și vin mereu.Ca-n vremurile vechi, când fiecareființă își … Citește mai mult
Ce cauți unde bate lunaPe-un alb izvor tremurătorȘi unde păsările-ntrunaSe-ntrec cu glas ciripitor?N-auzi cum frunzele-n poianăȘoptesc cu zgomotul de guriCe se sărută, se hârjoanăÎn umbr-adâncă de păduri?În cea oglindă mișcătoareVrei să privești un straniu joc.O apă vecinic călătoareSub ochiul tău rămas pe loc?S-a desprimăvărat pădurea,E-o nouă viață-n orice zvon,Și numai tu gândești aiurea,Ca tânărul Endymion.De … Citește mai mult
Cântând își deschidea poetulhotarele destinului.Desprinși din cântecul-inel,văzduh și ape împânzirăsuavii zei pe care elaevea îi isca din liră.Sfioase nimfele fecioareîși ascundeau rotunzii sâni,cirezi de minotauripășeau domol printre salcâmi.Doar sus în zborul lui frenetic,lovit de-al fulgerelor vaier,un zeu pe jumătate sunetînnebuni deodată-n aer.Atunci crescu un joc pe careimic nu-l mai putea opri (…)E pace azi. Doi … Citește mai mult
După nenumărate generațiioamenii au înfiripat noaptea.La început era orbire și visși spini ce înțeapă piciorul desculțși teamă de lupi.Nu vom ști niciodată cine-a făurit cuvântulpentru intervalul de umbrăce împarte cele două crepuscule;nu vom ști niciodată în ce veaca devenit cifrul unui spațiu de stele.Alții au alcătuit mitul.Au făcut din noapte maica liniștitelor Parcecare ne țes … Citește mai mult
Tu, cel ce ca Ulise vii acasă,ajuns în prag, privește-o clipă-n sus:Apollo te mai ține-n marea-i plasă,ca pe-un vânat captiv, dar nesupus.Ce ochi cumplit! Te-a urmărit pe ape,și te-a văzut tinzând spre-acest limanacelași braț ce-a izbutit să scapede dulci îmbrățișări și de dușman.Cu lănci de foc ți-a măsurat în lumedistanța dintre inimă și lut.Acuma stă … Citește mai mult
Nu apăruse încă aurorasă pună-n lume rouă pe orice floare,când mama noastră, jalnica Pandora,se căina că își dorise tarecunoaștere; și vasul în mâini îl strângece-a vieții taină-nchide, dar zburarăde-acolo rele. Și zadarnic plângeorbirea ei, greșala ei amară.Și dorul ei nebun ce-n piept se zbatede a afla, și mare-i este vina;speranța doar rămas-a, din păcate,ce-i mângâie … Citește mai mult
Din nou,Euridice, lava erorii mele o aștern și-i rog pe zeii fără patimi să mă întoarcă în infern.La tronul palideiHecate rog câinii lumii de noroi să-mi smulgă văzul din orbite să nu mai pot privi-înapoiJos în tunelul măriiMume, când, albă, te voi fi aflat, mâna să ardă ca un țipăt, ochiul să tacă sugrumat.Din noaptea … Citește mai mult
Marte, război. Apollo, foc ceresc.Neptun e marea. Ochii mei s-o vazănu pot, căci zeul o încețoșează.Vestigii ce pe Domnu-L surghiunescdin inima curată. Mi-a sortitursita stranie idolatrie.Sunt năpădit de grea mitologie.Captiv, căci de Vergiliu sunt vrăjit.De el și de latină. Am făuritdin orice vers ermetic labirintde împletite vorbe ce te prindîn laț, neînțelese, joc căznit.Văd peste … Citește mai mult