Versuri corectate și adnotate
Eclogă. Faunul:Le-aş vrea, aceste nimfe, perpetue. Un duh,Rozalbul lor, că pare-mi să joace, -ntr-un văzduhTopit de somn. O umbră iubisem? Greu-mi dubiu,Morman de noapte veche, sfârşeşte-ntr-un conubiuDe crengi subţiri ce, ele, crâng însuşi, spun că euÎmi dăruisem singur, vai mie! drept trofeuExsangua greşală a rozelor în floare.Să cugetăm.. acelea de care-ngaimi, sunt, oare,Aievea, sau fantasma … Citește mai mult
I.« O, tată drag, cu vorbe greleDe ce o cerți pe fiica ta?Eu plâng: Vezi lacrimile mele?De-atâtea ori am plâns așa.Zadarnic mirii vin în cete,Din depărtate cetățui…În Gruzia-s destule fete;Eu nu voi fi a nimănui! …O, nu mă dojeni iar, tată:Tu vezi de mult cum mă topescDin zi în zi, mă ofilesc!Mă sting încet, ca … Citește mai mult
Baba-oarba, șezi pe iarbă,c-ai deschis pleoapele,Mâna-i plină de rugină,mi-ai furat aproapele,Necine veni la mineîmi rosti chiar numele.Dete-n masă cu o coasăși-ncepu să numere:Yek, dui, trin, shtarLuminate nufăr!Cade noapte dinPleiadeochiul mi se-ntunecăIntru-n zale cardinalecu peceți pe mânecă.Slab scânteie o femeieîn vârfulBoarului,Smulg o spadă de zăpadăși-o-nchin zădarului.Efta, okta, enia, tesh, zboară, ului, din măceș!Arsă parcă-n mal, de … Citește mai mult
Înainte de-al zări pe Odiseucu-ai săi vâslași ce marea o brăzdează,ebănuite chipuri se schițeazăale unui zeu numit Proteu.Cioban de turme care pasc pe mareși-nzestrat cu darul profeției,în taină-și ține harul dibăcieiurzind năuc oracole bizare.De oameni încolțit, se preschimbaîn vâlvătaie, -n înfricoșatori în copac umbros pe mal surpat,în undă care-n unde se-afunda.De egiptean Proteu nu te … Citește mai mult
Regina uriașă jucând șah, singură, singură, singură.Eu, cerșetoare veselă la masa mea jucând șah în genunchi, singură, singură, singură.Îmbujorată parc-aș așteptape soțul ei cu cap de pasăreși sandale gigantice pe care sunt desenați dușmanii.(în fiecare zi el îi zdrobește în picioare, ca strugurii;o licoare rubinie ca mustul de muson iese din ei.).Roșie e fața mea … Citește mai mult
Vine Haplea, dă cu lingura-n sate,soarbe clopote pe nerăsuflate,ară biserici, seamănă panicăși-apoi o seceră cu limba mecanică.Știa ce spune grecul săracu:nu-ți lua turcoaică – îl iei pe dracu,nici casă-n Vlahia – ferește, Doamne,că-i cad ferestrele după trei toamne,că vin cumanii și pecenegiiși gugumanii și viceregiiși-n fruntea oștii săltând buricu,Haplea al nostru cu polonicu.
Vai, rușinos m-ați țintuitÎn lanț, pe un aspru colț de stâncă,De orice odihnă sunt răpitȘi simt în pieptul meu rănitDurere-adâncă. Turbat de ură, tremurând,Și chinuit de-a mea iubire,Uitat de oameni în curând,Gonit de zei, nemaisperândVreo mântuire. Eu trebuie să mor mereuÎntr-o eternă agonie,Cu toate-acestea, sunt tot eu,Cel ce-am zidit ca Dumnezeu,Fâptură vie! Răzbunători, voi m-ați … Citește mai mult
Când prins a fost de omul din stirpea lui AntreuPe-o plajă dogorită, el, zeul neștiut,În leu și în panteră-n dragon s-a prefăcut,În arbore, în apă. Căci apa e Proteu.Și nor ce-și schimbă forma, superbă încântareA ceasului de roșu și mândru asfințit,Maelstromul ce-n vârtejuri glaciale s-a ivitȘi lacrima amintirii – vai! – nefolositoare.Cei vechi în ea … Citește mai mult
Au venit peste mine „Furiile”Spumegând de mânie.Da, l-au părăsit pe OrestePe care-l gâtuiau de mii de aniȘi m-au apucat pe mine de gât.„Unde este Agamemnon?” m-au întrebat.(Îl căutau pe AgamemnonȘi m-au înhățat pe mine).„Sunt Menelaos!” le spun. Menelaos.Și sunt mort de secole.„Menelaos?” strigară ele mai furioase.Atunci ești și mai vinovat!Fiindcă, dacă Elena,Așa cum se spune, … Citește mai mult
Cei ce iubesc femei de stradăSunt fericiți, s-au ghiftuit,Dar eu sunt astăzi istovit,C-am strâns în brațe nori grămadă.Doar stelele ce ard fierbinteÎn acest cer adânc de totMă fac cu ochii arși să potDe sori să îmi aduc aminte.Degeaba-am vrut în spațiu-ajungeSă caut capăt și mijloc;Sub nu știu care ochi de focSimt aripa cum mi se … Citește mai mult