Hodi.
Pierdut pe drumuri
Am învățat câteva trucuri
Am călcat în puzzle dat pe capete pline cu fumuri
Tripul meu a fost mai negru și l-am transformat în noapte
Ura mea pe falsitate m-a lăsat cu un om în spate
Ține, de mine dacă îți spun să ții de mine
Tu să îmi spui Nostradamus când spun că ești prost și mâine
Îți miroase a frunze verzi că visezi prea mulți cai verzi
Parcă sunt rupt dintr-un basm că mă auzi dar nu mă vezi
Hai salut, v-aș băga torțe pe gât
Ca în mormânt să am lumină când joc poker pe pământ
Tu belești ochii, te-ai panicat că am umor negru
Sau ți-e greu să mă înțelegi ca pe frazele dintr-un rebus
S-auzi chestie, ori ești mort ori ești bogat
Mă fac că nu aud, așa că ori dai bani ori am plecat
Ramân pe fraze reci, ca berile din discoteci
Ce se amestecă cu sângele din capetele seci
Tre’ să alegi cu cine stai, cu cine pleci
Cine te plânge sau te suge când e timpul tău să treci
În lumea a doua, aprobi ce spun sau vrei să negi
Când întrebările au răspunsuri pe care nu le înțelegi
Până nu vezi, când o să mori o să visezi că încă trăiești
Eu te aștept după nori doar dacă îmi spui
Că îmi păstrezi două trei fumuri, e tot ce vreau să îmi pasezi
Când văd că fabulezi mă faci curios să aflu ce fumezi.
Cod.
Admiră-ți capul de a fi spre ghilotină
Fugi pe teren minat că sunt la prima mină
Mi-am pierdut răbdarea, așteptând răbdarea
Pierzând tot ca în țara asta unde vine greu salvarea
Nu instig la prostie ca psihologii
Vii cu vii până ajung morții cu toții
Va cânt primul și ultimul pas prin iad în cer
Pentru că în rai ajung doar cei slabi de înger
Rămân o necunoscută continuă ca universul
Versus mine însumi și tot nu e destul
Des îndes consens pe un drum cu contra sens
Și o iau invers din interes până ajung la miezul nopții
Ofer obstacole ca la echitație
Achit nota de javră, dau curs la licitație
Vrei un nou stăpân, stăpânește-ți instinctul
Sau rămâi ca spațiul inter-stelar, una cu vidul
Lasă fumul, că ai pase proaste ca românii
Unii se cred zei, că le-au dat liber stăpânii
Vad chestii uitate, cum să nu mă înfurii
Nu am tras persoane pe sfoară, doar pe funii
Pus descompus când descompun, doar mă destind
Chiar dacă des amân, dezlegând tot încercând să dezbat
Destule gânduri de parcă am fost desemnat
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune cinică asupra vieții și societății, abordând teme precum moartea, falsitatea și lupta pentru supraviețuire. Artistul se poziționează ca un observator critic, expunând ipocrizia și superficialitatea din jur.